4 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INIȚIATÓR, -OÁRE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur.

INIȚIATÓR, -OÁRE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur.

inițiator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: iniția + -(ă)tor; lat inițiator] 1-2 (Persoană) care inițiază (5) ceva Si: promotor.

INIȚIATÓR, -OÁRE, inițiatori, -oare, s. m. și f. Cel care inițiază ceva, cel căruia îi aparține inițiativa într-o problemă. Comuniștii sînt pretutindeni inițiatorii și animatorii luptei pentru extinderea metodelor sovietice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2238. Delavrancea nu este astfel numai creatorul poemei în proză, dar și inițiatorul așa-numitului stil colorat. VIANU, A. P. 176. – Pronunțat: -ți-a-.

INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care inițiază ceva, care are inițiativa într-o acțiune. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. initiateur].

INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care inițiază ceva. II. s. m. 1. promotor (II). 2. exploziv sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii. III. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor. (< fr. initiateur)

INIȚIATÓR ~i m. Persoană care inițiază ceva; om care ia o inițiativă. /<fr. initiator

*inițiatór, -oáre adj. și s. (lat. initiator). Care inițiază: Grecia fu inițiatoarea Romeĭ în știință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inițiatór (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. inițiatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. inițiatoáre

inițiatór adj. m., s. m. (sil. -ți-a-), pl. inițiatóri; f. sg. și pl. inițiatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INIȚIATÓR s. 1. promotor, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. v. promotor.

INIȚIATOR s. 1. promotor, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. (CHIM.) promotor.

Intrare: inițiator (adj.)
inițiator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-a-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiator
  • inițiatorul
  • inițiatoru‑
  • inițiatoare
  • inițiatoarea
plural
  • inițiatori
  • inițiatorii
  • inițiatoare
  • inițiatoarele
genitiv-dativ singular
  • inițiator
  • inițiatorului
  • inițiatoare
  • inițiatoarei
plural
  • inițiatori
  • inițiatorilor
  • inițiatoare
  • inițiatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: inițiator (dispozitiv)
inițiator3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -ți-a-tor info
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiator
  • inițiatorul
  • inițiatoru‑
plural
  • inițiatoare
  • inițiatoarele
genitiv-dativ singular
  • inițiator
  • inițiatorului
plural
  • inițiatoare
  • inițiatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: inițiator (persoană - s.m.)
  • silabație: -ți-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiator
  • inițiatorul
  • inițiatoru‑
plural
  • inițiatori
  • inițiatorii
genitiv-dativ singular
  • inițiator
  • inițiatorului
plural
  • inițiatori
  • inițiatorilor
vocativ singular
  • inițiatorule
plural
  • inițiatorilor
Intrare: inițiator (substanță)
  • silabație: -ți-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiator
  • inițiatorul
  • inițiatoru‑
plural
  • inițiatori
  • inițiatorii
genitiv-dativ singular
  • inițiator
  • inițiatorului
plural
  • inițiatori
  • inițiatorilor
vocativ singular
  • inițiatorule
plural
  • inițiatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inițiator (dispozitiv)

  • 1. Dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor.
    surse: MDN '00

etimologie:

inițiator, -oare (adj., persoană) inițiatoare

  • 1. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: promotor, -oare (persoană) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Comuniștii sînt pretutindeni inițiatorii și animatorii luptei pentru extinderea metodelor sovietice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2238.
      surse: DLRLC
    • Delavrancea nu este astfel numai creatorul poemei în proză, dar și inițiatorul așa-numitului stil colorat. VIANU, A. P. 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

inițiator (substanță)

  • 1. Exploziv sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii.
    surse: MDN '00

etimologie: