10 definiții pentru inhalator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INHALATÓR, inhalatoare, s. n. 1. Aparat care furnizează piloților de avion oxigenul necesar unei respirații normale în condițiile zborului la înălțimi mari, unde presiunea aerului este scăzută. 2. Aparat cu care se face o inhalație. – Din fr. inhalateur.

INHALATÓR, inhalatoare, s. n. 1. Aparat care furnizează piloților de avion oxigenul necesar unei respirații normale în condițiile zborului la înălțimi mari, unde presiunea aerului este scăzută. 2. Aparat cu care se face o inhalație. – Din fr. inhalateur.

inhalator sn [At: DA ms / Pl: ~oare / E: inhala + -tor] 1 Aparat pentru inhalații. 2 Aparat care furnizează piloților de avion oxigenul necesar unei respirații nonnale în condițiile zborului la înălțimi mari, unde presiunea aerului este scăzută. 3 Stabiliment, în stațiile termale, în care pacienții sunt expuși vaporilor, gazelor și emanațiilor ce se degajă din izvoare.

INHALATÓR, inhalatoare, s. n. 1. Aparat producător de oxigen, folosit de aviatorii și pasagerii care zboară la înălțimi mari. 2. Aparat care servește la administrarea unei inhalații.

INHALATÓR s.n. Aparat care servește la inhalații. ♦ Aparat producător de oxigen, folosit de aviatori și de pasagerii care zboară la înălțimi mari. [Cf. fr. inhalateur].

INHALATÓR s. n. 1. aparat pentru inhalații. 2. aparat producător de oxigen, folosit de aviatori și de pasagerii care zboară la mari altitudini. (< fr. inhalateur)

INHALATÓR ~oáre n. 1) Aparat pentru inhalație. 2) Aparat care furnizează piloților oxigen la înălțimi mari. /<fr. inhalateur

*inhalatór n., pl. oare. Aparat care servește la inhalațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inhalatór s. n., pl. inhalatoáre

inhalatór s. n., pl. inhalatoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INHALATOR DE OXIGEN aparat care furnizează echipajelor (și pasagerilor) o cantitate de oxigen dozată în timpul zborului la înălțimi mari, unde presiunea scăzută a aerului nu asigură respirația normală.

Intrare: inhalator
inhalator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhalator
  • inhalatorul
  • inhalatoru‑
plural
  • inhalatoare
  • inhalatoarele
genitiv-dativ singular
  • inhalator
  • inhalatorului
plural
  • inhalatoare
  • inhalatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inhalator

  • 1. Aparat care furnizează piloților de avion oxigenul necesar unei respirații normale în condițiile zborului la înălțimi mari, unde presiunea aerului este scăzută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Aparat cu care se face o inhalație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: