13 definiții pentru „ingratitudine”   declinări

INGRATITÚDINE, ingratitudini, s. f. Însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE, ingratitudini, s. f. Însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE s. f. Însușirea de a fi ingrat, purtare de ingrat; nerecunoștință. Această ingratitudine și lipsă de respect către oameni vine din patimă. GHICA, S. 200.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ingratitúdine s. f., g.-d. art. ingratitúdinii; pl. ingratitúdini

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ingratitúdine s. f. → gratitudine

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE s. nerecunoștință, (înv.) nemulțumire. (~ față de cineva.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ingratitudine ≠ gratitudine

Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE s.f. Însușirea de a fi ingrat; nerecunoștință. [Cf. fr. ingratitude, lat. ingratitudo].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE s. f. atitudinea celui ingrat; nerecunoștință. (< fr. ingratitude, lat. ingratitudo)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE f. Caracter ingrat; lipsă de recunoștință; nerecunoștință. [G.-D. ingratitudinii; Sil. in-gra-] /<fr. ingratitude, lat. ingratitudo, ~inis

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ingratitudine f. nerecunoștință.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*ingratitúdine f. (lat. in-gratitúdo, -údinis. V. gratitudine). Defectu de a fi ingrat. Faptă de om ingrat: Atenieniĭ arătară (comiseră) o adîncă ingratitudine față de Focione.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INGRATITÚDINE s. nerecunoștință, (înv.) nemulțumíre. (~ față de cineva.)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink