INGINERIE, inginerii, s. f. 1. Profesia inginerului. 2. (În sintagma) Inginerie genetică = modificare a structurii genetice a unui organism prin introducerea de gene noi, aparținând unor organisme din aceeași specie sau din specii diferite, prin inserarea de gene sintetizate artificial sau prin reorganizarea materialului genetic propriu. – Inginer + suf. -ie.

ingerel sm vz inginer

inginer, ~ă smf [At: (a. 1803) URICARIUL, III, 21/10 / V: (Mol) ~iu, ~nier, (reg) injerel, ingerel / Pl: ~i / E: fr ingénieur, ger Ingenieur, it ingegnere, rs инженер] 1 Specialist cu o pregătire tehnică și teoretică obținută într-un institut de învățământ superior, care prestează o activitate de proiectare, de cercetare, de organizare și de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere. 2 Titlu deținut de un inginer (1). 3 (Înv; arg; șîs ~ de poduri) Vagabond. 4 (Înv; fam; îs) Plan de ~ chior Vorbire cu dublu sens.

inginerie sf [At: IORGA, L. II, 52 / Pl: ~ii / E: inginer + -ie] 1 Profesie a inginerului Si: (îvr) inginerlâc. 2 (Îs) ~ genetică Modificare a structurii genetice a unui organism prin introducerea de gene noi, aparținând unor organisme din aceeași specie sau din specii diferite, prin inserarea de gene sintetizate artificial sau prin reorganizarea materialului genetic propriu.

INGINERIE s. f. 1. Profesiunea inginerului. 2. (În sintagma) Inginerie genetică = modificare a structurii genetice a unui organism prin introducerea de gene noi, aparținând unor organisme din aceeași specie sau din specii diferite, prin inserarea de gene sintetizate artificial sau prin reorganizarea materialului genetic propriu. – Inginer + suf. -ie.

INGINER, ingineri, s. m. Specialist cu o pregătire tehnică și teoretică obținută într-un institut de învățămînt superior, care organizează și conduce procesele tehnologice de extragere și prelucrare a materiilor prime și de producere de bunuri fabricate. Inginer constructor. Inginer mecanic. Inginer silvic. ▭ Inginerul cel tînăr, Sebastian Luduș, se codea, socotindu-se strein între doi camarazi. C. PETRESCU, A. 399.

INGINERIE s. f. Profesiunea inginerului. Învățase cu un succes rar ingineria. GALACTION, O. I 224.

INGINER s.m. Diplomat al unei școli superioare politehnice sau al unui institut cu caracter tehnic care organizează și conduce procesele tehnologice într-o întreprindere. [< fr. ingénieur, it. ingegnere, germ. Ingenieur].

INGINERIE s.f. Profesiunea de inginer. [Gen. -iei. / cf. it. ingegneria].

INGINER, -Ă s. m. f. specialist cu calificare superioară care organizează și conduce procesele tehnologice într-o întreprindere. (< it. ingegnere, fr. ingénieur, germ. Ingenieur)

INGINERIE s. f. profesiunea de inginer. (< it. ingegneria)

femeie-inginer s. f. Femeie care a îmbrățișat profesia de inginer ◊ „Avem trei secții în afara celor șase unități integrate, toate coordonate de către femei. Femei-inginer.” R.l. 6 I 74 p. 3. ◊ „Familia anunță cu profundă durere împlinirea unui an de la decesul mult iubitei lor ing. E.Z.-L., prima femeie-inginer.” R.l. 2 XI 74 p. 4. ◊ „Pe adresa unei astfel de barăci de pe Olt primește scrisori unul dintre cei mai tineri constructori de hidrocentrale, între primele femei-inginer-constructor din România [...]” R.l. 28 IX 85 p. 5; v. și femeie-medic (din femeie + inginer; cf. fr. femme-ingénieur; DMN 1967)

inginerie genetică sint. s. (biol.) Modificare a structurii genetice a unui organism prin intervenții asupra genelor ◊ „Progresele în domeniul descifrării mecanismelor de transmitere a unor maladii ar putea permite elaborarea în viitorul apropiat a unor terapii bazate pe inginerie genetică [...]” I.B. 19 VI 85 p. 4; v. și biotehnică (1983) (cf. engl. genetic engineering; BD 1969)

muncitor-inginer s. m. Muncitor care își completează studiile pentru a deveni inginer ◊ „Un nou tip de muncitor și-a făcut apariția în întreprinderi: muncitorul-inginer.” Sc. 13 X 61 p. 3 (din muncitor + inginer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 234)

INGINER ~ă (~i, ~e) m. și f. Specialist cu studii tehnice superioare apt să efectueze și să dirijeze diferite lucrări (de proiectare, de construire, de exploatare etc.). /<fr. ingénieur

INGINERIE f. Profesie a inginerului. [G.-D. ingineriei] /inginer + suf. ~ie

inginer m. 1. cel ce inventează mașini, plănuește și dirijează lucrări de artă și de industrie (fortificațiuni, poduri, canale. căi, etc.); 2. în special, cel ce a obținut o diplomă dela școala de poduri și șosele sau dela cea de mine; 3. fam. inginer de poduri, vagabond (= fr. ingénieur).

inginerie f. arta și profesiunea de inginer.

*inginér m. (fr. ingénieur, vfr. engeigniere, engeigneor, d. s’ingénier, a te gîndi ca să inventezĭ, d. lat. ingenium, spirit, minte, de unde și fr. engin, spirit de invențiune, mașină; it. ingegnere, ingegnero; engl. engineer; rus. inžinér). Acela care, pin ajutoru matematiciĭ aplicate, dirijează lucrările podurilor, șoselelor, căilor ferate, canalelor, minelor, edificiilor, mașinilor, fortificațiunilor ș. a. Fig. Iron. Inginer de stradă (saŭ și de podurĭ), haĭmana care tot umblă pe stradă (și pe podurĭ) și despre care se zice în rîs că, pin pașiĭ pe care-ĭ tot face, măsoară strada.

*ingineríe f. (d. inginer). Știința și profesiunea de inginer.

inginer s. m., pl. ingineri; abr. ing.

inginerie s. f., art. ingineria, g.-d. art. ingineriei; (operațiuni) pl. inginerii, art. ingineriile (desp. -ri-i-)

inginer s. m., pl. ingineri

!inginerie s. f., art. ingineria, g.-d. art. ingineriei; (operații) pl. inginerii

inginer s. m., pl. ingineri

inginerie s. f., art. ingineria, g.-d. inginerii, art. ingineriei

inginer (ingineri), s. m. – 1. Specialist cu pregătire tehnică și teoretică în urma absolvirii unei facultăți. It. ingegnero (sec. XIX). – Der. inginereasă, s. f. (nevastă de inginer; femeie inginer); inginerie, s. f.; ingineresc, adj.; inginerește, adv.

INGINERÍE (< inginer) s. f. Profesiunea inginerului. ◊ I. genetică (sau a genelor) = ramură aplicativă a biologiei care se ocupă cu manipularea materialului genetic la nivel celular și molecular. Ansamblu de tehnici efectuate „în vitro” cu gene, cromozomi și uneori cu celule întregi, în scopul construirii unei structuri genetice cu proprietăți ereditare premeditate. Orice operație efectuată asupra unei celule sau asupra unui organism oarecare, având ca rezultat schimbarea genotipului său, și, prin urmare, a descendenților săi, reprezintă o activitate de inginerie genetică. I.g. cuprinde sfere mult mai largi decât cele care se referă numai la operațiunile efectuate asupra fragmentelor de ADN. În prezent, există numeroase tehnologii de i.g.: tehnologia ADN recombinat sau clonarea genelor; hibridarea celulară; transferul de gene mediat de microcelule, cromozomi și de ADN. Dezvoltarea i.g. este consecința progreselor făcute în domeniul biologiei moleculare. Posibilitatea de a combina gene provenite de la organisme care nu schimbă în mod normal informația genetică și de a le introduce în alte organisme-receptoare a deschis calea revoluției biotehnologice sau bioindustriale și, o dată cu aceasta, perspectiva unor aplicații care vor avea un impact major asupra societății umane. Beneficiile, ca și riscurile i.g. sunt foarte mari. Aplicarea noilor tehnologii în medicină, agricultură, industria chimico-farmaceutică, protecția mediului, energetică neconvențională a dus deja la rezultate extraordinare: producerea de hormoni (insulină, somatostatină, hormon de creștere uman etc.), imunomodelatori (interferoni), vaccinuri sigure și și eficiente față de bolile virale, bacteriene, micotice și parazitare, producția unor mari cantități de proteine de calitate superioară, manipularea genetică a plantelor și animalelor în vederea măririi producției, a valorii lor nutritive, a scăderii dependenței lor de fertilizatorii sintetici, degradarea reziduurilor, producerea de surse energetice neconvenționale, reînnoibile ș.a.

a lăsa (pe cineva) inginer expr. (intl.) a fura (cuiva) tot.

inginér, ingineri s. m. (adol., peior.) 1. om care stă cu mâinile la spate și comentează în timp ce alții muncesc. 2. om care se crede interesant și își dă importanță.

inginer financiar expr. (pub., peior.) autor al unei escrocherii / fraude de mari proporții.

inginerie financiară expr. (pub., peior.) escrocherie, fraudă de mari proporții.