6 definiții pentru infuz
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
infuz, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr infus] (D. cunoștințe, virtuți) Înnăscut.
INFÚZ, -Ă adj. (Despre cunoștințe, virtuți) Posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. [< fr. infus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFÚZ, -Ă adj. (despre cunoștințe, virtuți) posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. (< fr. infus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*infúz, -ă adj. (lat. in-fusus, part. d. in-fúndere, a răspîndi, a turna. V. confuz). Răspîndit în suflet. Știință infuză, știință înăscută.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
infuz adj. m., pl. infuzi; f. infuză, pl. infuze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
infúz adj. m., pl. infúzi; f. sg. infúză, pl. infúze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: infuz
infuz adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)