10 definiții pentru infractoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.

INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.

INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite o infracțiune. Ca să impună lumii subalternilor și lumii infractorilor, [prefectul] purta în permanență haine negre, cravată neagră și mănuși albe. PAS, Z. II 145.

INFRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr. infracteur].

INFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite o infracțiune. (< fr. infracteur, lat. infractor)

INFRACTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a comis o infracțiune; delincvent. [Sil. in-frac-] /<fr. infracteur, lat. infractor, ~oris

*infractór, -oáre s. (lat. infractor). Care comite o infracțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infractoáre s. f., g.-d. art. infractoárei; pl. infractoáre

infractoáre s. f., g.-d. art. infractoárei; pl. infractoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFRACTÓR s. (JUR.) făptaș, făptuitor, răufăcător. (~ul a fost condamnat.)

INFRACTOR s. (JUR.) făptaș, făptuitor, răufăcător. (~ a fost condamnat.)

Intrare: infractoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infractoare
  • infractoarea
plural
  • infractoare
  • infractoarele
genitiv-dativ singular
  • infractoare
  • infractoarei
plural
  • infractoare
  • infractoarelor
vocativ singular
  • infractoare
  • infractoareo
plural
  • infractoarelor

infractor, -oare infractoare

etimologie: