opțiuni
  • info

11 definiții pentru infractoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFRACTOR, -OARE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.

INFRACTOR, -OARE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.

INFRACTOR, -OARE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite o infracțiune. Ca să impună lumii subalternilor și lumii infractorilor, [prefectul] purta în permanență haine negre, cravată neagră și mănuși albe. PAS, Z. II 145.

INFRACTOR, -OARE s.m. și f. (Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr. infracteur].

INFRACTOR, -OARE s. m. f. cel care comite o infracțiune. (< fr. infracteur, lat. infractor)

INFRACTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care a comis o infracțiune; delincvent. [Sil. in-frac-] /<fr. infracteur, lat. infractor, ~oris

*infractór, -oáre s. (lat. infractor). Care comite o infracțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

infractoare s. f., g.-d. art. infractoarei; pl. infractoare

infractoare s. f., g.-d. art. infractoarei; pl. infractoare

infractoare s. f., g.-d. art. infractoarei; pl. infractoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INFRACTOR s. (JUR.) făptaș, făptuitor, răufăcător. (~ul a fost condamnat.)

INFRACTOR s. (JUR.) făptaș, făptuitor, răufăcător. (~ a fost condamnat.)

Intrare: infractoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infractoare
  • infractoarea
plural
  • infractoare
  • infractoarele
genitiv-dativ singular
  • infractoare
  • infractoarei
plural
  • infractoare
  • infractoarelor
vocativ singular
  • infractoare
  • infractoareo
plural
  • infractoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

infractor, infractorisubstantiv masculin
infractoare, infractoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a comis o infracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: delincvent făptaș făptuitor răufăcător
    • format_quote Ca să impună lumii subalternilor și lumii infractorilor, [prefectul] purta în permanență haine negre, cravată neagră și mănuși albe. PAS, Z. II 145. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.