INFORMÁTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației (3) cu ajutorul sistemelor automate de calcul. – Din fr. informatique.

informatică sf [At: DEX / E: fr informatique] 1 Știință care studiază prelucrarea automată a informațiilor. 2 Domeniu de cercetare care studiază bazele științifice ale activității de informare și documentare Si: (rar) informatologie.

INFORMÁTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației (3) cu ajutorul sistemelor automatice de calcul. – Din fr. informatique.

INFORMÁTICĂ s.f. 1. Știință aplicativă care se ocupă cu prelucrarea rațională și automată a informațiilor (2) [în DN]. 2. Domeniu de cercetare care se ocupă de bazele științifice ale activității de informare și documentare; teoria informării științifice; informatologie. [< fr. informatique].

INFORMÁTICĂ f. Ramură a științei care se ocupă cu proiectarea și exploatarea sistemelor automate de prelucrare a informației. [G.-D. informaticii] /<fr. informatique

INFORMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la informatică. II. s. f. știință aplicată care studiază prelucrarea informațiilor (2) cu ajutorul sistemelor automate de calcul. (< fr. informatique)

informatică s. f., g.-d. art. informaticii; abr. (fam.) info

informatică s. f., g.-d. art. informaticii

informátică s. f., g.-d. art. informáticii

+informatic adj. m., pl. informatici; f. informatică, pl. informatice

informátic adj. m., pl. informátici; f. sg. informátică, pl. informátice

INFORMÁTICĂ (< fr. {i}) s. f. Știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației (2) cu ajutorul sistemelor automate de calcul. I. poate fi teoretică (ocupându-se cu analiza numerică, teoria informației etc.), a sistemelor (se ocupă cu arhitectura calculatoarelor, ierarhia resurselor, rețelelor ș.a.), tehnologică (are ca bază de studiu componentele electronice, semiconductoarele, echipamentele periferice etc.), metodologică (compilație, limbaje de programare) și aplicată (aplicațiile calculatoarelor în diverse domenii).