informare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: informa] 1 Furnizare a unor date noi. 2 Aducere la cunoștință a unor elemente ascunse. 3 Strângere a unor informații despre ceva. 4 Interesare despre cineva. 5 Comunicare. 6 Știre. 7-8 Informație (3-4).

înforma [At: ZILOT, C, 353 / V: ~fur~ / Pzi: ~mez / E: în + formă] 1-2 vtr (Înv) A (se) constitui. 3 vr A se transforma. 4 vr (Reg) A lua o formă frumoasă. 5 vr (Pex) A se găti.

INFORMARE, informări, s. f. Acțiunea de a (se) informa. Ziarul este izvorul principal de informare a oamenilor muncii. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») O mare importanță în munca politică de masă are informarea regulată a oamenilor muncii asupra evenimentelor și problemelor politice internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2822.

ÎNFORMA, înformez, vb. I. Tranz. (Învechit) A forma, a alcătui. Neasemănările înformează... geniul limbilor și desparte o limbă de alta. RUSSO, S. 87. [Hotarul județului] apucă pe la Mihăileni... înformînd un cot cu Molnița. I. IONESCU, D. 10.

INFORMARE s.f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. [< informa].

informare s. f., g.-d. art. informării; pl. informări

informare s. f., g.-d. art. informării; pl. informări

informare s. f., pl. informări

INFORMARE s. 1. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. v. prevenire. 3. v. documentare.

ÎNFORMA vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.

INFORMARE s. 1. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. avertizare, înștiințare, prevenire, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mîine.) 3. documentare, documentație, informație. (Muncă de ~.)

înforma vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.