10 definiții pentru infirmieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFIRMIÉR, -Ă, infirmieri, -e, s. m. și f. Persoană calificată care îngrijește bolnavii la infirmerie. ♦ Persoană din personalul sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o policlinică, într-un dispensar. [Pr.: -mi-er] – Din fr. infirmier.

INFIRMIÉR, -Ă, infirmieri, -e, s. m. și f. Persoană calificată care îngrijește bolnavii la infirmerie. ♦ Persoană din personalul sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o policlinică, într-un dispensar. [Pr.: -mi-er] – Din fr. infirmier.

INFIRMIÉR, -Ă, infirmieri, -e, s. m. și f. Persoană în subordinea medicilor, care îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie. A făcut o școală de infirmiere, după ce sfîrșise studiile universitare. BART, E. 378. – Pronunțat: -mi-er.

INFIRMIÉR, -Ă s.m. și f. Cadru sanitar care ajută pe medici și îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie. [Pron. -mi-er. / < fr. infirmier].

INFIRMIÉR, -Ă s. m. f. cadru sanitar care ajută pe medici și îngrijește bolnavii într-un spital, într-o infirmerie. (< fr. infirmier)

INFIRMIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană, din cadrul personalului sanitar inferior, care îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie. [Sil. -mi-er] /<fr. infirmier

*infirmiér, -ă s. (fr. infirmier, -ière, mlat. infirmarius, călugăr infirmier). Îngrijitor de bolnavĭ într’un spital, într’o ambulanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infirmiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. infirmiérei; pl. infirmiére

infirmiéră s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. infirmiérei; pl. infirmiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFIRMIÉRĂ s. (MED.) soră, (Transilv.) velteriță, (înv.) spitalagioaică.

INFIRMIE s. (MED.) soră, (Transilv.) velteriță, (înv.) spitalagioaică.

Intrare: infirmieră
infirmieră substantiv feminin
  • silabație: -mi-er info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infirmie
  • infirmiera
plural
  • infirmiere
  • infirmierele
genitiv-dativ singular
  • infirmiere
  • infirmierei
plural
  • infirmiere
  • infirmierelor
vocativ singular
plural

infirmier, -ă infirmieră

  • 1. Persoană calificată care îngrijește bolnavii la infirmerie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • A făcut o școală de infirmiere, după ce sfîrșise studiile universitare. BART, E. 378.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană din personalul sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o policlinică, într-un dispensar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: