12 definiții pentru infirmier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFIRMIÉR, -Ă, infirmieri, -e, s. m. și f. Persoană calificată care îngrijește bolnavii la infirmerie. ♦ Persoană din personalul sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o policlinică, într-un dispensar. [Pr.: -mi-er] – Din fr. infirmier.

INFIRMIÉR, -Ă, infirmieri, -e, s. m. și f. Persoană calificată care îngrijește bolnavii la infirmerie. ♦ Persoană din personalul sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o policlinică, într-un dispensar. [Pr.: -mi-er] – Din fr. infirmier.

infirmier, ~ă smf [At C. PETRESCU, Î. II, 72 / P: ~mi-er / Pl: ~i, ~e / E: fr infirmier] Cadru sanitar care îi ajută pe medici și îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie Si: (înv) bolnicer.

INFIRMIÉR, -Ă, infirmieri, -e, s. m. și f. Persoană în subordinea medicilor, care îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie. A făcut o școală de infirmiere, după ce sfîrșise studiile universitare. BART, E. 378. – Pronunțat: -mi-er.

INFIRMIÉR, -Ă s.m. și f. Cadru sanitar care ajută pe medici și îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie. [Pron. -mi-er. / < fr. infirmier].

INFIRMIÉR, -Ă s. m. f. cadru sanitar care ajută pe medici și îngrijește bolnavii într-un spital, într-o infirmerie. (< fr. infirmier)

INFIRMIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană, din cadrul personalului sanitar inferior, care îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie. [Sil. -mi-er] /<fr. infirmier

infirmier m. cel ce îngrijește pe bolnavi într’o infirmerie sau spital.

*infirmiér, -ă s. (fr. infirmier, -ière, mlat. infirmarius, călugăr infirmier). Îngrijitor de bolnavĭ într’un spital, într’o ambulanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infirmiér (-mi-er-) s. m., pl. infirmiéri

infirmiér s. m. (sil. -mi-er), pl. infirmiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFIRMIÉR s. (MED.) (germanism reg.) velter, (înv.) bolnicer, spitalagiu, spitaliot.

INFIRMIER s. (MED.) (germanism reg.) velter, (înv.) bolnicer, spitalagiu, spitaliot.

Intrare: infirmier
  • silabație: -mi-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infirmier
  • infirmierul
  • infirmieru‑
plural
  • infirmieri
  • infirmierii
genitiv-dativ singular
  • infirmier
  • infirmierului
plural
  • infirmieri
  • infirmierilor
vocativ singular
  • infirmierule
  • infirmiere
plural
  • infirmierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infirmier, -ă infirmieră

  • 1. Persoană calificată care îngrijește bolnavii la infirmerie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • A făcut o școală de infirmiere, după ce sfîrșise studiile universitare. BART, E. 378.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană din personalul sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o policlinică, într-un dispensar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: