INFINITATE, infinități, s. f. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Cantitate nelimitată, nemărginită; număr foarte mare (care depășește închipuirea). În afara afluenților secreți, o infinitate de stropi izolați vin să se adauge Oltului. BOGZA, C. O. 91. O infinitate de mici sentimente de cazarmă... se frîngeau de puterea covîrșitoare a realității. D. ZAMFIRESCU, R. 71.