10 definiții pentru infatua

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFATUA, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

INFATUA, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

infatua vr, (rar) vt [At: DEX / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr infatuer] (Liv) 1-2 A (se) înfumura.

INFATUA vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngîmfa. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].

INFATUA vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s’/infatuer, lat. infatuare)

A SE INFATUA mă ~ez intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se împăuna; a se înfumura. /<fr. infauter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!infatua (a se ~) (desp. -tu-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă infatuez (desp. -tu-ez), 3 se infatuea (desp. -tu-ea-), 1 pl. ne infatuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să mă infatuez, 3 să se infatueze; imper. 2 sg. afirm. infatuează-te; ger. infatuându-mă (desp. -tu-ân-)

infatua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatuează, 1 pl. infatuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatueze (-tu-e-); ger. infatuând (-tu-ând)

infatua vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatuez, 1 pl. infatuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. infatueze (sil. -tu-e-); ger. infatuând (sil. -tu-ând)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INFATUA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Intrare: infatua
  • silabație: -tu-a info
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infatua
  • infatuare
  • infatuat
  • infatuatu‑
  • infatuând
  • infatuându‑
singular plural
  • infatuea
  • infatuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • infatuez
(să)
  • infatuez
  • infatuam
  • infatuai
  • infatuasem
a II-a (tu)
  • infatuezi
(să)
  • infatuezi
  • infatuai
  • infatuași
  • infatuaseși
a III-a (el, ea)
  • infatuea
(să)
  • infatueze
  • infatua
  • infatuă
  • infatuase
plural I (noi)
  • infatuăm
(să)
  • infatuăm
  • infatuam
  • infatuarăm
  • infatuaserăm
  • infatuasem
a II-a (voi)
  • infatuați
(să)
  • infatuați
  • infatuați
  • infatuarăți
  • infatuaserăți
  • infatuaseți
a III-a (ei, ele)
  • infatuea
(să)
  • infatueze
  • infatuau
  • infatua
  • infatuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

infatua, infatuezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.