8 definiții pentru infarct


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFÁRCT, infarcte, s. n. Boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale. ◊ Infarct miocardic = boală datorată producerii infarctului în miocard, în urma obstruării unei ramuri a arterei coronare. – Din fr. infarctus, germ. Infarkt.

INFÁRCT, infarcte, s. n. Boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale. ◊ Infarct miocardic = boală datorată producerii infarctului în miocard, în urma obstruării unei ramuri a arterei coronare. – Din fr. infarctus, germ. Infarkt.

infarct sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr infarctus, ger Infarkt] 1 Boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale. 2 (Îs) ~ miocardic Boală datorată producerii infarctului în miocard, în urma obstruării unei ramuri a arterei coronare. 3 Astupare a unui vas de sânge, care are ca urmare distrugerea țesutului pe care acesta îl hrănește.

INFÁRCT s. n. Distrugerea unui țesut, pricinuită de astuparea vasului care îl hrănește.

INFÁRCT s.n. (Med.) Astupare a unui vas de sânge care are ca urmare distrugerea țesutului pe care acesta îl hrănește. [< fr. infarctus, cf. lat. infarcire – a umple].

INFÁRCT s. n. boală constând în astuparea unui vas de sânge, care are ca urmare necrozarea țesutului pe care acesta îl hrănește. ♦ ~ miocardic = boală a miocardului datorată obstruării unei ramuri a arterei coronare. (< fr. infarctus, germ. Infarckt)

INFÁRCT ~e n. Boală cauzată de necrozarea unui organ sau a unei părți a lui ca urmare a astupării unei artere sau vene. /<fr. infarctus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infárct s. n., pl. infárcte (-farc-te)

infárct s. n., pl. infárcte

Intrare: infarct
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infarct
  • infarctul
  • infarctu‑
plural
  • infarcte
  • infarctele
genitiv-dativ singular
  • infarct
  • infarctului
plural
  • infarcte
  • infarctelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infarct

  • 1. Boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Infarct miocardic = boală datorată producerii infarctului în miocard, în urma obstruării unei ramuri a arterei coronare.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: