7 definiții pentru infantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFÁNTE, -Ă, infanți, -te, s. m. și f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. infante.

INFÁNTE, -Ă, infanți, -te, s. m. și f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. infante.

INFÁNTE, -Ă s.m. și f. Titlu dat copiilor regilor Spaniei (și ai Portugaliei) în afară de primul născut. [< sp. infante].

INFÁNTE, -Ă s. m. f. titlul dat copiilor regilor Spaniei și Portugaliei, în afară de primul născut. (< sp. infante)

INFÁNTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. (în Spania și Portugalia; folosit și ca titlu) Fiu sau fiică a unui rege (în afară de primul născut). /sp. infante, fr. infant

*infánt, -ă s. (sp. și pg. infante, f. infanta, d. lat. in-fans, -fántis, copil. V. fante, faimă, infanterie). Titlu dat în Spania și Portugalia copiilor regalĭ născuțĭ după primu copil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infántă s. f., g.-d. art. infántei; pl. infánte

infántă s. f., pl. infánte

Intrare: infantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infantă
  • infanta
plural
  • infante
  • infantele
genitiv-dativ singular
  • infante
  • infantei
plural
  • infante
  • infantelor
vocativ singular
plural

infante, -ă infantă infant

  • 1. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: