13 definiții pentru infamant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFAMÁNT, -Ă, infamanți, -te, adj. Care atrage înfierarea publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea, dezaprobarea, oprobriul; rușinos, degradant, dezonorant, infamator. – Din fr. infamant, it. infamante.

INFAMÁNT, -Ă, infamanți, -te, adj. Care atrage înfierarea publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea, dezaprobarea, oprobriul; rușinos, degradant, dezonorant, infamator. – Din fr. infamant, it. infamante.

infamant, ~ă a [At: GHICA, S. 142 / Pl: ~nți, ~e / E: fr infamant, it infamante] 1 Care atrage oprobriul. 2 Degradant. 3 Dezonorant.

INFAMÁNT, -Ă, infamanți, -te, adj. Care merită dezaprobarea, care atrage înfierarea publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea; degradant, dezonorant. Pedeapsă infamantă.

INFAMÁNT, -Ă adj. Care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonorarea; degradant, dezonorant; infamator. [Cf. fr. infamant, it. infamante].

INFAMÁNT, -Ă adj. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant. (< fr. infamant, it. infamante)

INFAMÁNT ~tă (~ți, ~te) Care dezonorează; care atrage dezonoarea publică; dezonorant. /<fr. infamant

infamant a. care aduce infamie; pedeapsă infamantă. V. aflictiv.

*infamánt, -ă adj. (fr. infamant, part. d. infamer, lat. infamare, a face odios, infam). Care te face infam, care te pătează cu infamie: recluziunea e o pedeapsă infamantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infamánt adj. m., pl. infamánți; f. infamántă, pl. infamánte

infamánt adj. m., pl. infamánți; f. sg. infamántă, pl. infamánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFAMÁNT adj. v. compromițător.

INFAMANT adj. compromițător, degradant, dezonorant, înjositor, nedemn, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~.)

Intrare: infamant
infamant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infamant
  • infamantul
  • infamantu‑
  • infamantă
  • infamanta
plural
  • infamanți
  • infamanții
  • infamante
  • infamantele
genitiv-dativ singular
  • infamant
  • infamantului
  • infamante
  • infamantei
plural
  • infamanți
  • infamanților
  • infamante
  • infamantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infamant

etimologie: