8 definiții pentru inextingibil inestinguibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INEXTINGÍBIL, -Ă, inextingibili, -e, adj. Care nu poate fi stins; care nu încetează. – Din fr. inextinguible (după stinge).

INEXTINGÍBIL, -Ă, inextingibili, -e, adj. Care nu poate fi stins; care nu încetează. – Din fr. inextinguible (după stinge).

inextingibil, ~ă a [At: DA / V: (înv) ~estingui~ / Pl: ~i, ~e / E: fr inextinguible] (Liv) 1 Care nu poate fi făcut să înceteze. 2 (Pex) Care nu încetează.

INEXTINGÍBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu poate fi stins; care nu încetează. [Var. inestinguibil, -ă adj. / cf. fr. inextinguible, it. inextinguibile].

INEXTINGÍBIL, -Ă adj. de nestins. ◊ care nu încetează; etern. (< fr. inextinguible, lat. inextinguibilis)

inestinguibil, ~ă a vz inextingibil

INESTINGUÍBIL, -Ă adj. v. inextingibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inextingíbil (i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inextingíbili; f. inextingíbilă, pl. inextingíbile

inextingíbil adj. m. (sil. mf. in-) extingibil

Intrare: inextingibil
inextingibil adjectiv
  • silabație: i-nex-, in-ex-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inextingibil
  • inextingibilul
  • inextingibilu‑
  • inextingibilă
  • inextingibila
plural
  • inextingibili
  • inextingibilii
  • inextingibile
  • inextingibilele
genitiv-dativ singular
  • inextingibil
  • inextingibilului
  • inextingibile
  • inextingibilei
plural
  • inextingibili
  • inextingibililor
  • inextingibile
  • inextingibilelor
vocativ singular
plural
inestinguibil adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inestinguibil
  • inestinguibilul
  • inestinguibilu‑
  • inestinguibilă
  • inestinguibila
plural
  • inestinguibili
  • inestinguibilii
  • inestinguibile
  • inestinguibilele
genitiv-dativ singular
  • inestinguibil
  • inestinguibilului
  • inestinguibile
  • inestinguibilei
plural
  • inestinguibili
  • inestinguibililor
  • inestinguibile
  • inestinguibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inextingibil inestinguibil

  • 1. Care nu poate fi stins; care nu încetează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: etern

etimologie: