13 definiții pentru inexistență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INEXISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a nu exista; lipsă de existență; neexistență. – Din fr. inexistence.

INEXISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a nu exista; lipsă de existență; neexistență. – Din fr. inexistence.

inexistență / [At: IBRĂILEANU, A. 40 / Pl: ~țe / E: fr inexistence] Neființă.

INEXISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a nu exista, lipsă de existență.

INEXISTÉNȚĂ s.f. Faptul de a nu exista; lipsă de existență. [Pron. in-eg-zis-. / cf. fr. inexistence].

INEXISTÉNȚĂ s. f. faptul de a nu exista; lipsă de existență. (< fr. inexistence)

INEXISTÉNȚĂ f. Caracter inexistent; lipsă de existență. /<fr. inexistence

*inexisténță f., pl. e (d. existență; fr. -ence). Lipsă de existență, calitatea de a nu exista. – Ob. inegz- (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inexisténță [x pron. gz] (i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. inexisténței

inexisténță s. f. (sil. mf. in-) [x pron. gz], g.-d. art. inexisténței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INEXISTENȚĂ s. neant, neființă, nimic, (rar) negură, neunde, uitare, (înv.) nedereasă, nefapt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INEXISTENȚĂ. Subst. Inexistență, neființă (poetic), neant, nonexistență, nimic (fig.), haos; absență, lipsă, lipsire (înv.); zero, nulă; gol, vid, abis (fig.), hău, genune (livr.); vacuum; deșert (fig.), pustietate, pustiu. Dispariție, pieire, evanescență (rar), desființare. Moarte, stingere, deces, pierzanie (pop.); pierzare (pop.); dizolvare (fig.), evaporare (fig.). Irealitate, fantezie, fantasmagorie, închipuire, imaginație, născocire, născoceală, născocitură, plăsmuire, nălucire, vedenie; halucinație, fantasmă, himeră; utopie, iluzie, iluzie optică, fata morgana, apa morților, miraj (fig.); vedenie, nălucă, năluceală, fantomă. Adj. Inexistent, ireal, aparent, imaginar; absent, nul, omis; gol, vid, pustiu, deșert; dispărut, disparent (rar), evanescent (rar), pierit, desființat. Mort, stins, decedat, defunct, răposat; imaterial; ireal, imaginar, închipuit, fantastic, fictiv, născocit, nălucit, imaginat; aparent, iluzoriu, utopic, utopist, himeric; nevăzut, invizibil; deșertat (pop.). Vb. A nu fi, a nu exista, a fi nereal, a absenta; a nu se întîmpla, a nu se petrece, a nu avea loc; a înceta să existe, a dispărea, a se topi (fig-), a nu lăsa nici o urmă, a se stinge, a pieri, a dispărea ca prin farmec, a se evapora (fig.). A fi uitat, a fi dat uitării, a se șterge din memorie. A deceda, a muri, a se stinge, a se prăpădi, a sucomba, a se duce în lumea celor drepți, a da ortul popii. Adv. Nicicînd, niciodată; cînd mi-oi (ți-oi) vedea ceafa; niciunde, nicăieri, niciodinioară (înv.). V. anulare, dispariție, distrugere, ființe imaginare, imaginație, moarte.

Intrare: inexistență
  • silabație: i-ne-, in-e- info
  • pronunție: inegzistență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inexistență
  • inexistența
plural
genitiv-dativ singular
  • inexistențe
  • inexistenței
plural
vocativ singular
plural

inexistență

etimologie: