13 definiții pentru inevitabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inevitabil, ~ă [At: GHICA, S. 228 / Pl: ~i, ~e / E: fr inévitable, it inevitabile, lat inevitabilis] 1-2 av, a (Într-un mod) care nu se poate evita Si: (liv) ineluctabil (1), neeluctabil. 3 av Neapărat.

INEVITÁBIL, -Ă, inevitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi evitat, care este de neînlăturat, de neocolit; ineluctabil, fatal. – Din fr. inévitable, lat. inevitabilis.

INEVITÁBIL, -Ă, inevitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi evitat, care este de neînlăturat, de neocolit; ineluctabil, fatal. – Din fr. inévitable, lat. inevitabilis.

INEVITÁBIL, -Ă, inevitabili, -e, adj. Care nu poate fi evitat, care este de neînlăturat, a cărui apariție sau producere este sigură. În Uniunea Sovietică au fost lichidate cauzele care generează în lumea capitalistă în mod inevitabil războaiele. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 10. Plecarea mea la București este inevitabilă. CAMIL PETRESCU, U. N. 425. ◊ (Adverbial) Un duel însă ar atrage după sine inevitabil divorțul. REBREANU, R. I 230.

INEVITÁBIL, -Ă adj. De neocolit, de neînlăturat. [Cf. fr. inévitable].

INEVITÁBIL, -Ă adj. (și adv.) care nu poate fi evitat; de neînlăturat, ineluctabil. (< fr. inévitable, lat. inevitabilis)

INEVITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi evitat, împiedicat; de neocolit. [Sil. in-e-] /<fr. inévitable, lat. inevitabilis

inevitabil a. ce nu se poate evita: moartea este inevitabilă.

*inevitábil, -ă adj. (lat. in-evitabilis). Care nu se poate evita: moartea e inevitabilă. Adv. În mod inevitabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inevitábil (i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inevitábili; f. inevitábilă, pl. inevitábile

inevitábil adj. m. (sil. mf. in-) evitabil


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INEVITÁBIL adj., adv. 1. adj. fatal, (livr.) ineluctabil, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal, fatalmente, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întâmple.) 3. adj. v. iminent. 4. adj. cert, sigur. (Căderea ~ a cetății.)

INEVITABIL adj., adv. 1. adj. fatal, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal, fatalmente, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întîmple.) 3. adj. iminent, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.) 4. adj. cert, sigur. (Căderea ~ a cetății.)

Intrare: inevitabil
inevitabil adjectiv
  • silabație: i-ne-, in-e-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inevitabil
  • inevitabilul
  • inevitabilu‑
  • inevitabilă
  • inevitabila
plural
  • inevitabili
  • inevitabilii
  • inevitabile
  • inevitabilele
genitiv-dativ singular
  • inevitabil
  • inevitabilului
  • inevitabile
  • inevitabilei
plural
  • inevitabili
  • inevitabililor
  • inevitabile
  • inevitabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inevitabil

  • 1. adesea adverbial Care nu poate fi evitat, care este de neînlăturat, de neocolit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fatal ineluctabil antonime: evitabil 3 exemple
    exemple
    • În Uniunea Sovietică au fost lichidate cauzele care generează în lumea capitalistă în mod inevitabil războaiele. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 10.
      surse: DLRLC
    • Plecarea mea la București este inevitabilă. CAMIL PETRESCU, U. N. 425.
      surse: DLRLC
    • Un duel însă ar atrage după sine inevitabil divorțul. REBREANU, R. I 230.
      surse: DLRLC

etimologie: