inevitabil, ~ă [At: GHICA, S. 228 / Pl: ~i, ~e / E: fr inévitable, it inevitabile, lat inevitabilis] 1-2 av, a (Într-un mod) care nu se poate evita Si: (liv) ineluctabil (1), neeluctabil. 3 av Neapărat.

INEVITÁBIL, -Ă, inevitabili, -e, adj. Care nu poate fi evitat, care este de neînlăturat, a cărui apariție sau producere este sigură. În Uniunea Sovietică au fost lichidate cauzele care generează în lumea capitalistă în mod inevitabil războaiele. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 10. Plecarea mea la București este inevitabilă. CAMIL PETRESCU, U. N. 425. ◊ (Adverbial) Un duel însă ar atrage după sine inevitabil divorțul. REBREANU, R. I 230.

INEVITÁBIL, -Ă adj. De neocolit, de neînlăturat. [Cf. fr. inévitable].

INEVITÁBIL, -Ă adj. (și adv.) care nu poate fi evitat; de neînlăturat, ineluctabil. (< fr. inévitable, lat. inevitabilis)

INEVITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi evitat, împiedicat; de neocolit. [Sil. in-e-] /<fr. inévitable, lat. inevitabilis

inevitabil a. ce nu se poate evita: moartea este inevitabilă.

*inevitábil, -ă adj. (lat. in-evitabilis). Care nu se poate evita: moartea e inevitabilă. Adv. În mod inevitabil.

!inevitábil (i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inevitábili; f. inevitábilă, pl. inevitábile

inevitábil adj. m. (sil. mf. in-) evitabil

INEVITÁBIL adj., adv. 1. adj. fatal, (livr.) ineluctabil, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal, fatalmente, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întâmple.) 3. adj. v. iminent. 4. adj. cert, sigur. (Căderea ~ a cetății.)

INEVITABIL adj., adv. 1. adj. fatal, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal, fatalmente, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întîmple.) 3. adj. iminent, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.) 4. adj. cert, sigur. (Căderea ~ a cetății.)

Inevitabil ≠ evitabil