opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INERVARE, inervări, s. f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. – V. inerva.

INERVARE, inervări, s. f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. – V. inerva.

inervare sf [At: DEX / Pl: ~vări / E: inerva] 1 Excitare a sistemului nervos. 2 Formare a rețelei de nervi a unui organ, a unui țesut. 3 Inervație (1).

INERVARE, inervări, s. f. Inervație.

INERVARE s.f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. [< inerva].

INERVA, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. innerver.

INERVA, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. innerver.

inerva vtr [At: DEX / Pzi: p 3 ~vează / E: fr innerver] 1-2 A (se) produce o stare de excitare a sistemului nervos. 3-4 A (se) forma rețeaua de nervi a unui organ, a unui țesut.

INERVA, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi sau rețele de nervi) A produce, a realiza inervația unui organ sau a unui țesut. Nervii acestui plex inervează rinichii și intestinul gros. ANATOMIA, 198.

INERVA vb. I. tr. (Despre nervi) A forma rețeaua de nervi a unui organ, a unui țesut. [P.i. 3 -vează. / < fr. innerver].

INERVA vb. tr. (despre nervi) a forma rețeaua de nervi a unui organ, țesut. (< fr. innerver)

A INERVA pers. 3 ~ează tranz. (organe sau țesuturi) A asigura cu o rețea de nervi. /<fr. inerver

*inervațiúne f. (d. inervez; fr. innervation). Mod special de acțiune a elementelor nervoase. Modu distribuiriĭ nervilor într’o regiune: inervațiunea mîniĭ. – Și -áție și -áre.

*inervéz v. tr. (d. nerv; fr. innerver. V. e-nervez). Anat. Procur (daŭ) nervĭ uneĭ regiunĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inervare (excitare) s. f., g.-d. art. inervării; pl. inervări

inervare (excitare) s. f., g.-d. art. inervării; pl. inervări

inervare (anat.) s. f., g.-d. art. inervării; pl. inervări

inerva (a ~) (a excita) vb., ind. prez. 3 inervează, imperf. 3 pl. inervau; conj. prez. 3 să inerveze

inerva (a ~) (a excita) vb., ind. prez. 3 inervează

inerva (anat.) vb., ind. prez. 3 sg. inervează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INERVARE s. v. inervație.

INERVARE s. (FIZIOL.) inervație. (~ pielii.)

Intrare: inervare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inervare
  • inervarea
plural
  • inervări
  • inervările
genitiv-dativ singular
  • inervări
  • inervării
plural
  • inervări
  • inervărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: inerva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inerva
  • inervare
  • inervat
  • inervatu‑
  • inervând
  • inervându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • inervează
 (să)
  • inerveze
  • inerva
  • inervă
  • inervase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • inervează
 (să)
  • inerveze
  • inervau
  • inervară
  • inervaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inervare, inervărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Inervație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: inervație
etimologie:
  • vezi inerva DEX '09 DEX '98 DN

inervaverb

  • 1. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nervii acestui plex inervează rinichii și intestinul gros. ANATOMIA, 198. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.