15 definiții pentru inervație inervațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INERVÁȚIE, inervații, s. f. 1. Ansamblul formațiunilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ; inervare. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. – Din fr. innervation.

inervație sf [At: DEX / V: (înv) ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr innervation] 1 Ansamblu al formațiilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ Si: inervare (3). 2 Activitate fiziologică caracteristică nervilor.

INERVÁȚIE, inervații, s. f. 1. Ansamblul formațiilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ; inervare. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. – Din fr. innervation.

INERVAȚIE, inervații, s. f. Distribuție a nervilor într-un organ. Datorită inervației duble, adică a celor două feluri de nervi, regularea funcției organelor interne devine mai precisă, ANATOMIA, 199.

INERVÁȚIE s.f. 1. Distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; inervare. ♦ Rețeaua de nervi dintr-un țesut sau organ. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. [Gen. -iei, var. inervațiune s.f. / cf. fr. innervation].

INERVÁȚIE s. f. 1. distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; rețeaua acestor nervi. 2. activitate fiziologică caracteristică nervilor. (< fr. innervation)

INERVÁȚIE ~i f. Distribuție a nervilor într-un organ sau țesut. [G.-D. inervației] /<fr. innervation

INERVAȚIÚNE s.f. v. inervație.

*inervațiúne f. (d. inervez; fr. innervation). Mod special de acțiune a elementelor nervoase. Modu distribuiriĭ nervilor într’o regiune: inervațiunea mîniĭ. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inerváție (-ți-e) s. f., art. inerváția (-ți-a), g.-d. art. inerváției; pl. inerváții, art. inerváțiile (-ți-i-)

inerváție s. f. (sil. -ți-e), art. inerváția (sil. -ți-a), g.-d. art. inerváției; pl. inerváții, art. inerváțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INERVÁȚIE s. (FIZIOL.) inervare. (~ pielii.)

INERVAȚIE s. (FIZIOL.) inervare. (~ pielii.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INERVÁȚIE (< fr.) s. f. (FIZIOL.) Ansamblul formațiilor periferice care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ. Cuprinde receptori și fibre aferente (i. senzitivă), fibre eferente (i. motorie sau secretorie) și, uneori, ganglioni nervoși (ex. i. pielii, i. stomacului etc.).

Intrare: inervație
inervație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inervație
  • inervația
plural
  • inervații
  • inervațiile
genitiv-dativ singular
  • inervații
  • inervației
plural
  • inervații
  • inervațiilor
vocativ singular
plural
inervațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inervațiune
  • inervațiunea
plural
  • inervațiuni
  • inervațiunile
genitiv-dativ singular
  • inervațiuni
  • inervațiunii
plural
  • inervațiuni
  • inervațiunilor
vocativ singular
plural

inervație inervațiune

  • 1. Ansamblul formațiunilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: inervare attach_file un exemplu
    exemple
    • Datorită inervației duble, adică a celor două feluri de nervi, regularea funcției organelor interne devine mai precisă, ANATOMIA, 199.
      surse: DLRLC
  • 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: