8 definiții pentru inerva

INERVÁ, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. innerver.

INERVÁ, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. innerver.

inervá (a ~) (a excita) vb., ind. prez. 3 inerveáză

inervá (anat.) vb., ind. prez. 3 sg. inerveáză

INERVÁ vb. I. tr. (Despre nervi) A forma rețeaua de nervi a unui organ, a unui țesut. [P.i. 3 -vează. / < fr. innerver].

INERVÁ vb. tr. (despre nervi) a forma rețeaua de nervi a unui organ, țesut. (< fr. innerver)

A INERVÁ pers. 3 ~eáză tranz. (organe sau țesuturi) A asigura cu o rețea de nervi. /<fr. inerver

*inervéz v. tr. (d. nerv; fr. innerver. V. e-nervez). Anat. Procur (daŭ) nervĭ uneĭ regiunĭ.

Intrare: inerva
inerva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) inerva inervare inervat inervând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) inervea (să) inerveze inerva inervă inervase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) inervea (să) inerveze inervau inerva inervaseră