9 definiții pentru inelegant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INELEGÁNT, -Ă, ineleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; neelegant. – Din fr. inélégant.

inelegant, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr inélégant] (Rar) Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc. Si: neelegant.

INELEGÁNT, -Ă, ineleganți, -te, adj. (Rar) Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; neelegant. – Din fr. inélégant.

INELEGÁNT, -Ă adj. Lipsit de eleganță în vorbire, în purtare etc. [Cf. fr. inélégant].

INELEGÁNT, -Ă adj. neelegant. (< fr. inélégant)

INELEGÁNT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de eleganță în vorbire și în purtare. /<fr. inélégant

*inelegánt, -ă adj. (lat. in-élegans, -ántis). Lipsit de eleganță, urît: haĭnă, mișcare, vorbă inelegantă. Adv. În mod inelegant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inelegánt (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inelegánți; f. inelegántă, pl. inelegánte

inelegánt adj. m. (sil. mf. in-) elegant

Intrare: inelegant
inelegant adjectiv
  • silabație: i-ne-, in-e- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inelegant
  • inelegantul
  • inelegantu‑
  • inelegantă
  • ineleganta
plural
  • ineleganți
  • ineleganții
  • inelegante
  • inelegantele
genitiv-dativ singular
  • inelegant
  • inelegantului
  • inelegante
  • inelegantei
plural
  • ineleganți
  • ineleganților
  • inelegante
  • inelegantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inelegant

  • 1. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: neelegant

etimologie: