industrialism sn [At: DA / V: (iuz) ~izm / P: ~tri-a~ / Pl: (rar) ~e / E: fr industrialisme] 1 Predominare a industriei. 2 Preferință pentru industrie sau pentru lumea industrială. 3 Sistem care consideră industria ca scop principal. 4 Tendință spre industrializare. 5 Orientare în gândirea economică preconizând dezvoltarea industriei și ridicarea acesteia la nivel de ramură principală a economiei. 6 Teorie economică în care se acordă preponderență industriei în activitatea economică.

INDUSTRIALISM s.n. Sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendința spre industrializare. ♦ Teorie economică potrivit căreia, în opoziție cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei. [Pron. -tri-a-. / cf. fr. industrialisme].

INDUSTRIALISM s. n. sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendința spre industrializare. ◊ teorie economică potrivit căreia, în opoziție cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei. (< fr. industrialisme)

INDUSTRIALISM n. Tendință de a acorda industriei o importanță preponderentă. /<fr. industrialisme

industrialism n. predominarea industriei, sistemă ce consideră industria ca scopul principal al omului în societate.

industrializm sn vz industrialism

*industrialízm n. (d. industrial). Sistema de a considera industria ca principalu scop al omuluĭ în societate. Preponderență industrială: industrializmu englez.

industrialism (desp. -tri-a-) s. n.

industrialism (-tri-a-) s. n.

industrialism s. n. (sil. -tri-a-)