2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndura [At: DOSOFTEI, PS. 123 / Pzi: îndur / E: ml *induro, -are] 1 vr (Înv) A fi sau a se arăta dur, nemilos, insensibil. 2 vr A se arăta milos, bun, binevoitor. 3 vr A se îndupleca (12). 4 vr A-i fi milă de cineva. 5 vt (Rar) A face pe cineva să fie milos, să se înduioșeze. 6 vr A se milostivi. 7 vr A-l lăsa pe cineva inima să... Si: a se hotărî. 8 vt (Rar) A îngădui cuiva să... 9 vr (Spc) A se decide să se despartă de cineva. 10 vt A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc. Si: a pătimi, a suferi. 11 vr A face ceva de bunăvoie.

îndurare sf [At: BIBLIA (1688) 2401 / Pl: ~rări / E: îndura] 1 (Înv) Comportare dură, nemiloasă Si: (înv) îndurământ, îndurăminte, îndurătate, îndurătură. 2 Comportare plină de milă, bunătate, bunăvoință. 3 Înduplecare (11). 4 Milostivire. 5 Provocare a înduioșării cuiva. 6 Capacitate de a răbda. 7 Hotărâre de a face ceva. 8 Permisiune acordată cuiva de a face ceva. 9 Decizie de a se despărți de cineva. 10 Suportare cu răbdare a unui necaz, a unei dureri, a unei boli. 11 (Îe) A avea ~ cu cineva A avea milă Si: a se milostivi. 12 (Înv; îs) ~a ta sau voastră Termen de politețe cu care se adresa cineva unei persoane de rang înalt, de care depindea. 13 Milă. 14 Compătimire. 15 Bunăvoință. 16 Bunătate.

ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 și după fr. endurer).

ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 și după fr. endurer).

ÎNDURÁRE, îndurări, s. f. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate. – V. îndura.

ÎNDURÁRE, îndurări, s. f. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate. – V. îndura.

INDURÁ, pers. 3 indurează, vb. I. Refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. – Din fr. indurer.

ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Refl. A se arăta bun, milos, a dovedi mărinimie; a se îndupleca. Să se îndure... a-i trimite un meșter bun. ISPIRESCU, L. 295. ♦ A-i fi cuiva milă de cineva. S-au îndurat de mine și mi-au dăruit un ciob de tăbliță. STANCU, D. 295. Tu, Mioara mea, Să te-nduri de ea Și-i spune curat Că m-am însurat. ALECSANDRI, P. P. 3. ◊ Fig. Holera cea puternică nu se îndură de lacrimile romînului. RUSSO, O. 47. ♦ (Mai ales în propoziții exclamative și interogative) A nu-i fi milă, a lăsa sau a arunca în nenorociri. Cum de s-au îndurat părinții miei de mine, de m-au dat pe mîna unui călău? SBIERA, P. 277. Nu te îndura de noi, măria-ta, zicea sărmanii, că n-avem alt copil și sîntem bătrîni. ALECSANDRI, O. P. 69. Cum te înduri de mine Și lași să țip după tine! TEODORESCU, P. P. 275. 2. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. Nimeni nu se îndura să meargă la culcare, deși era tare tîrziu. STANCU, U.R.S.S. 159. Oamenii își strîngeau sumanele și înfundau căciulile. Nu se îndurau de loc să se împrăștie. REBREANU, R. II 17. Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humulești. CREANGĂ, A. 15. ◊ (Poetic) Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură. EMINESCU, O. I 106. 3. Tranz. (Cu privire la suferințe, necazuri, boli etc.) A suferi cu răbdare, a răbda, a suporta, a pătimi. Nu pot îndura nici măcar gîndul unei asemenea profanări. CAMIL PETRESCU, T. II 106. Copilul sărac îndură glumele camarazilor săi cruzi. DEMETRESCU, O. 103. ◊ Absol. Să-nduri ca cei întinși pe cruci, Și-n grele munci să te usuci De grijă hărțuit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53.

ÎNDURÁRE, îndurări, s. f. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei. 1. Milă, înduioșare, compătimire, bunătate. Ești mare cînd n-ai îndurare, Dar te ridici mai sus de fire Cînd ți-este inima iubire. MACEDONSKI, O. I 185. Cînd nu mai sînt bun la nimica, M-alungi – și nu ai îndurare! DEMETRESCU, O. 73. Pepeleo, blînde suflet, tu singur cu-ndurare Ai vrut să-mi aperi viața. ALECSANDRI, T. I 402. 2. Putere de a răbda, răbdare. Gluma se întindea dincolo de cît e îndurarea omului. POPA, V. 8.

INDURÁ vb. I. refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. [< fr. indurer].

A ÎNDURÁ îndúr tranz. (suferințe, greutăți, dureri etc.) A răbda simțind inutilitatea protestului. /<lat. indurare

A SE ÎNDURÁ mă îndúr intranz. 1) A-și manifesta mărinimia; a da dovadă de bunătate, de milă. 2) (la forma negativă) A nu-și putea impune. 3) rar A cădea de acord cu sine însuși; a-și face o concesie. /<lat. indurare

îndurà v. 1. a avea milă: D-zeu să se îndure de noi; 2. a suferi cu răbdare: câte nu îndură omul! [Lat. INDURARE (cf. OBDURARE)].

îndurare f. 1. milă: aibi îndurare! 2. grație.

îndúr, a v. tr. (lat. in-dúro, áre, a întări; indurare vultum, a-țĭ lua o față severă; ob-durare, a suferi, d. duros, dur; fr. endurer, a îndura). Sufer mult, răbd: cîte-am îndurat pîn’am ajuns aicĭ! V. refl. Mă înduplec în fine, mă milostivesc: Dumnezeŭ se îndură de nenorocițĭ, se îndură să-ĭ ajute. Consimt, mă hotărăsc în fine: copiiĭ nu se înduraŭ să ĭasă din grădină.

înduráre f., pl. ărĭ (d. mă îndur). Milă, grație, clemență, milostivire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndurá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndúră

înduráre s. f., g.-d. art. îndurắrii; pl. îndurắri

indurá vb., ind. prez. 3 sg. indureáză

îndurá vb., ind. prez. 1 sg. îndúr, 3 sg. și pl. îndúră, perf. s. 1 sg. îndurái

înduráre s. f., g.-d. art. îndurării; pl. îndurări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDURÁ vb. 1. a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a târpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Câte n-a ~!) 2. v. ispăși. 3. v. suporta. 4. a încerca, a suferi, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 5. a se milostivi, (Olt.) a se mili, (înv.) a bineviea, a se milcui, a se milosârdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el și l-a iertat.)

arată toate definițiile

Intrare: indurare
indurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indurare
  • indurarea
plural
  • indurări
  • indurările
genitiv-dativ singular
  • indurări
  • indurării
plural
  • indurări
  • indurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îndurare
îndurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndurare
  • ‑ndurare
  • îndurarea
  • ‑ndurarea
plural
  • îndurări
  • ‑ndurări
  • îndurările
  • ‑ndurările
genitiv-dativ singular
  • îndurări
  • ‑ndurări
  • îndurării
  • ‑ndurării
plural
  • îndurări
  • ‑ndurări
  • îndurărilor
  • ‑ndurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndura îndurare

  • 1. tranzitiv A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pătimi răbda suferi suporta 3 exemple
    exemple
    • Nu pot îndura nici măcar gîndul unei asemenea profanări. CAMIL PETRESCU, T. II 106.
      surse: DLRLC
    • Copilul sărac îndură glumele camarazilor săi cruzi. DEMETRESCU, O. 103.
      surse: DLRLC
    • absolut Să-nduri ca cei întinși pe cruci, Și-n grele munci să te usuci De grijă hărțuit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se arăta milos, bun; a se îndupleca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndupleca un exemplu
    exemple
    • Să se îndure... a-i trimite un meșter bun. ISPIRESCU, L. 295.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A-i fi milă cuiva de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • S-au îndurat de mine și mi-au dăruit un ciob de tăbliță. STANCU, D. 295.
      • Tu, Mioara mea, Să te-nduri de ea Și-i spune curat Că m-am însurat. ALECSANDRI, P. P. 3.
      • figurat Holera cea puternică nu se îndură de lacrimile romînului. RUSSO, O. 47.
    • 2.2. (Mai ales în propoziții exclamative și interogative) A nu-i fi milă, a lăsa sau a arunca în nenorociri.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Cum de s-au îndurat părinții miei de mine, de m-au dat pe mîna unui călău? SBIERA, P. 277.
        surse: DLRLC
      • Nu te îndura de noi, măria-ta, zicea sărmanii, că n-avem alt copil și sîntem bătrîni. ALECSANDRI, O. P. 69.
        surse: DLRLC
      • Cum te înduri de mine Și lași să țip după tine! TEODORESCU, P. P. 275.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consimți hotărî 4 exemple
    exemple
    • Nimeni nu se îndura să meargă la culcare, deși era tare tîrziu. STANCU, U.R.S.S. 159.
      surse: DLRLC
    • Oamenii își strîngeau sumanele și înfundau căciulile. Nu se îndurau de loc să se împrăștie. REBREANU, R. II 17.
      surse: DLRLC
    • Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humulești. CREANGĂ, A. 15.
      surse: DLRLC
    • poetic Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură. EMINESCU, O. I 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

îndurare

  • 1. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda.
    exemple
    • Ești mare cînd n-ai îndurare, Dar te ridici mai sus de fire Cînd ți-este inima iubire. MACEDONSKI, O. I 185.
      surse: DLRLC
    • Cînd nu mai sînt bun la nimica, M-alungi – și nu ai îndurare! DEMETRESCU, O. 73.
      surse: DLRLC
    • Pepeleo, blînde suflet, tu singur cu-ndurare Ai vrut să-mi aperi viața. ALECSANDRI, T. I 402.
      surse: DLRLC
    • Gluma se întindea dincolo de cît e îndurarea omului. POPA, V. 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndura
    surse: DEX '98 DEX '09