6 definiții pentru indult


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDÚLT s. n. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale. – Din fr. indult, lat. indultum.

INDÚLT s. n. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale. – Din fr. indult, lat. indultum.

indult sn [At: DEX / Pl: ? / E: lat indultum, fr indult] Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale.

INDÚLT s.n. (Ist.) Privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepționale. [< lat. bis. indultum, cf. fr. indult].

INDÚLT s. n. 1. privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepționale. 2. permisiune acordată navelor comerciale surprinse de declanșarea ostilităților într-un port inamic de a-l părăsi. (< fr. indult, lat. indultum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: indult
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indult
  • indultul
  • indultu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • indult
  • indultului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indult

  • 1. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Permisiune acordată navelor comerciale surprinse de declanșarea ostilităților într-un port inamic de a-l părăsi.
    surse: MDN '00

etimologie: