2 definiții pentru inductotermie
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inductotermie s. f., g.-d. art. inductotermiei
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INDUCTO- „inducție”. ◊ L. inductus „condus, adus, introdus” > fr. inducto-, engl. id., germ. indukto- > rom. inducto-. □ ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat pentru măsurarea curenților de inducție; ~termie (v. -termie), s. f., producere de căldură cu ajutorul inducției electromagnetice.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: inductotermie
inductotermie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||