27 de definiții pentru indrușaim

din care

Explicative DEX

INDRUȘAIM, indrușaimi, s. m. 1. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe; sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Mușcată. [Var.: indrișaim s. m.] – Din tc. itirșahi, itrișahi.

INDRUȘAIM, indrușaimi, s. m. 1. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe; sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Mușcată. [Var.: indrișaim s. m.] – Din tc. itirșahi, itrișahi.

indrușaim sm [At: FILIMON, C. II, 640 / V: droș~, dr~, endriș~, ~rașaia sf, ~raș~, ~rișaia sf, ~riș~, ~rișain, ~roș~, ~in, mân~ / P: ~șa-im / Pl: ~i / E: tc itirşahi, itrişahi] 1 Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe Si: sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2 (Reg) Mușcată (Pelargonium odoratissimum).

INDRUȘAIM, indrușaimi, s. m. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori mari, roșii, violete sau albe, cu miros plăcut (Lathyrus odoratus). La ferestre se înghesuiau ghivecele de garoafe, de mușcate, de cerceluși, de indrușaim. M. I. CARAGIALE, C. 76. – Variantă: indrișaim (ARGHEZI, P. T. 116) s. m.

INDRUȘAIM ~i m. Plantă decorativă cu flori plăcut mirositoare de diferite culori; sângele-voinicului. /<turc. itri-șahi

indrușaím m. (turc. ’ytri-Šahi, d. ar. ’ytyr, esență, și pers. Šahi, regal). O plantă leguminoasă papilionacee agățătoare originară din India și cultivată și la noĭ din cauza florilor eĭ frumoase și parfumate, numită și sîngele voĭniculuĭ (lathyrus odorátus). Munt. Mușcat. – Și indrișain și endrișaim.

INDRIȘAIM s. m. v. indrușaim.

INDRIȘAIM s. m. v. indrușaim.

INDRIȘAIM s. m. v. indrușaim.

angrișai smp vz indrișaim

droșaim sm vz indrușaim

idrișai sm vz indrușaim

indrașaia sf vz indrușaim

indrașaim sm vz indrușaim

indrișaia sf vz indrușaim

indrișaim sm vz indrușaim

indrișain sn vz indrușaim

indroșaim sm vz indrușaim

indrușain sm vz indrușaim

mușcat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: mușca] Care a fost sfâșiat, rupt, rănit prin mușcare.

indrișaim m. plantă de podoabă cu flori frumoase și plăcut mirositoare (Lathyrus odoratus). [Turc. YTRI ȘAHI, lit. esență regală].

mușcát (est) m. și mușcátă (vest) f., pl. e (rus. muškat, fructu unuĭ copac mirositor; germ. muskat, fr. muscat, moscat). Indrușaim, o plantă geraniacee cu tulpina scurtă și cărnoasă, cu frunze rătunde catifelate, cu florĭ de ordinar roșiĭ așezate în umbele micĭ, originară din sudu Africiĭ (pelargónium odoratissimum [béllulum și róseum]). Mușcatu draculuĭ. V. ruĭen.

Ortografice DOOM

indrușaim s. m., pl. indrușaimi

indrușaim s. m., pl. indrușaimi

indrușaim s. m., pl. indrușaimi

Etimologice

indrișaim (indrișaimi), s. m. – Mușcată (Pelargonium odoratissimum). – Var. (in)drișai(m), (in)drușai(m), endrișaim. Tc. yntrișahi (Șeineanu, II, 226).

Sinonime

INDRUȘAIM s. v. mușcată.

INDRUȘAIM s. v. sângele-voinicului.

indrușaim s. v. MUȘCATĂ.

INDRUȘAIM s. (BOT.; Lathyrus odoratus) sîngele-voinicului, (reg.) hărăgică, măzărată, măzărean, măzărică, măzăriche, măzăroi, măzăruică, oreșniță, pejmă, floare-de-mazăre.

Intrare: indrușaim
indrușaim substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indrușaim
  • indrușaimul
  • indrușaimu‑
plural
  • indrușaimi
  • indrușaimii
genitiv-dativ singular
  • indrușaim
  • indrușaimului
plural
  • indrușaimi
  • indrușaimilor
vocativ singular
plural
indrușaim substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indrușaim
  • indrușaimul
  • indrușaimu‑
plural
  • indrușaimi
  • indrușaimii
genitiv-dativ singular
  • indrușaim
  • indrușaimului
plural
  • indrușaimi
  • indrușaimilor
vocativ singular
plural
indrișaim substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indrișaim
  • indrișaimul
  • indrișaimu‑
plural
  • indrișaimi
  • indrișaimii
genitiv-dativ singular
  • indrișaim
  • indrișaimului
plural
  • indrișaimi
  • indrișaimilor
vocativ singular
plural
droșaim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
idrișai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indrașaia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indrașaim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indrișaia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indrișain
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indroșaim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indrușain
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
angrișai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indrușaim, indrușaimisubstantiv masculin

  • 1. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe (Lathyrus odoratus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La ferestre se înghesuiau ghivecele de garoafe, de mușcate, de cerceluși, de indrușaim. M. I. CARAGIALE, C. 76. DLRLC
  • 2. regional Mușcată. DEX '09 DEX '98
    sinonime: mușcată
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.