10 definiții pentru indiviz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIVÍZ, -Ă, indivizi, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care se găsește în stare de indiviziune. ♦ (Despre oameni) Care posedă o proprietate în indiviziune. – Din fr. indivis, lat. indivisus.

INDIVÍZ, -Ă, indivizi, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care se găsește în stare de indiviziune. ♦ (Despre oameni) Care posedă o proprietate în indiviziune. – Din fr. indivis, lat. indivisus.

indiviz, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: lat indivisus, fr indivis, it indiviso] 1 (Jur; d. persoane, drepturi) Care posedă o proprietate în indiviziune. 2 (Jur; d. bunuri) Care este în indiviziune.

INDIVÍZ, -Ă, indivizi, -e, adj. (Jur., despre bunuri) Care se găsesc în indiviziune. Proprietate indiviză. ♦ (Despre două sau mai multe persoane) Care au o proprietate în indiviziune. Proprietari indivizi.

INDIVÍZ, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri) Care este în indiviziune. ♦ (Despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. [Cf. fr. indivis, lat. indivisus].

INDIVÍZ, -Ă adj. (jur.; despre bunuri) care este în indiviziune; nedivizat, întreg. ◊ (despre persoane) care posedă o proprietate în indiviziune. (< fr. indivis, lat. indivisus)

INDIVÍZ ~ă (~i, ~e) 1) (despre bunuri) Care nu se poate împărți. 2) (despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. /<lat. indivisus, fr. indivis

indiviz a. jur. care nu se poate împărți: succesiune indiviză.

*indivíz, -ă adj., pl. m. (fr. indivis, d. lat. indivisus. V. divid). Nedespărțit (fiind-că nu se poate despărți): succesiune indiviză. Care posedă o proprietate indiviză (decĭ îs unițĭ): moștenitorĭ indivizĭ. Adv. În mod indiviz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indivíz (în indiviziune) adj. m., pl. indivízi; f. indivíză, pl. indivíze

indivíz adj. m., pl. indivízi; f. sg. indivíză, pl. indivíze

Intrare: indiviz
indiviz adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiviz
  • indivizul
  • indivizu‑
  • indivi
  • indiviza
plural
  • indivizi
  • indivizii
  • indivize
  • indivizele
genitiv-dativ singular
  • indiviz
  • indivizului
  • indivize
  • indivizei
plural
  • indivizi
  • indivizilor
  • indivize
  • indivizelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indiviz

etimologie: