12 definiții pentru individualitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIVIDUALITÁTE, individualități, s. f. 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta. 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualité.

INDIVIDUALITÁTE, individualități, s. f. 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta. 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualité.

individualitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 363 / P: ~du-a~ / Pl: ~tăți / E: fr individualité] 1 Totalitate a particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ (1) de altul Si: (nob) individualism (3). 2 Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite Si: personalitate. 3 Însușire de a reprezenta o existență proprie și distinctă ca individ (1).

INDIVIDUALITÁTE, individualități, s. f. 1. Totalitatea particularităților fiecărui individ (mai ales uman), prin care se deosebește de alți indivizi. Individualitatea unui artist. 2. Persoană considerată ca posesoarea unor însușiri deosebite. V. personalitate. Iașul la 1839, ca și astăzi, nu se deosebea prin vreun entuziasm strașnic pentru nici o individualitate. RUSSO, S. 27. – Pronunțat: -du-a-.

INDIVIDUALITÁTE s.f. 1. Totalitatea trăsăturilor caracteristice ale unui individ prin care acesta se distinge de alți indivizi. 2. Persoană deosebit de înzestrată, de talentată; personalitate. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualité].

INDIVIDUALITÁTE s. f. 1. ansamblul particularităților specifice unui individ, prin care acesta se distinge de ceilalți indivizi. ◊ ansamblul particularităților unui obiect, fenomen. etc. 2. persoană deosebit de înzestrată, de talentată. (< fr. individualité)

INDIVIDUALITÁTE ~ăți f. 1) Totalitate a trăsăturilor caracteristice prin care un individ diferă de alții. 2) Persoană înzestrată cu calități deosebite, excepționale. /<fr. individualité

individualitate f. ceea ce constitue și distinge pe individ.

*individualitáte f. (d. individual; fr. -alité). Ceĭa ce constitue individu, personalitate. Originalitate, calitate, merit care-l distinge pe cineva. Individ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

individualitáte (-du-a-) s. f., g.-d. art. individualitắții; pl. individualitắți

individualitáte s. f. (sil. -du-a-), g.-d. art. individualității; pl. individualități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIVIDUALITÁTE s. v. personalitate.

INDIVIDUALITATE s. originalitate, personalitate. (~ unui artist.)

Intrare: individualitate
individualitate substantiv feminin
  • silabație: -du-a- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • individualitate
  • individualitatea
plural
  • individualități
  • individualitățile
genitiv-dativ singular
  • individualități
  • individualității
plural
  • individualități
  • individualităților
vocativ singular
plural

individualitate

  • 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: originalitate attach_file un exemplu
    exemple
    • Individualitatea unui artist.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ansamblul particularităților unui obiect, fenomen. etc.
      surse: MDN '00
  • 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: personalitate attach_file un exemplu
    exemple
    • Iașul la 1839, ca și astăzi, nu se deosebea prin vreun entuziasm strașnic pentru nici o individualitate. RUSSO, S. 27.
      surse: DLRLC

etimologie: