12 definiții pentru individualism
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INDIVIDUALÍSM s. n. 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate. 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoană. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualisme.
INDIVIDUALÍSM s. n. 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate. 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoană. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
individualism sn [At: (a. 1869) URICARIUL XIV, 145 / P: ~du-a~ / S și: (înv) ~izm / Pl: ~e / E: fr individualisme] 1 (Îoc colectivism) Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul (3) izolat, independent de societate. 2 Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale, fiind preocupat exclusiv de propria persoană. 3 (Nob) Individualitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDIVIDUALÍSM s. n. Concepție și atitudine retrogradă, specifică regimurilor de exploatare, care așază interesele egoiste ale individului izolat mai presus de cele colective. Forța literaturii sovietice constă în aceea că ea a demascat cu neîndurare individualismul burghez. CONTEMPORANUL, S- II, 1948, nr. 109, 5/1. – Pronunțat: -du-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDIVIDUALÍSM s.n. 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. Concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor egoiste ale individului mai presus de cele colective. V. egoism. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDIVIDUALÍSM s. n. 1. ansamblu de concepții (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective. (< fr. individualisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INDIVIDUALÍSM n. 1) filoz. Teorie care consideră individul drept valoare supremă în toate domeniile vieții (economie, politică, morală etc.). 2) Tendință de a proteja valorile și drepturile individului rupt de societate. 3) Atitudine a celui care se preocupă în mod exclusiv de propria persoană, ignorând interesele altora. [Sil. -du-a-] /<fr. individualisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
individualism n. sistemă care tinde a face să prevaleze drepturile individului asupra celor ale societății.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*individualízm n. Sistema de a da individuluĭ drepturĭ superioare societățiĭ. Existența individuală: cetățile vechĭ n’aŭ știut de loc de individualizm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
individualism (-du-a-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
individualísm s. n. (sil. -du-a-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INDIVIDUALISM. Subst. Individualism, egoism, spirit individualist, egolatrie, egotism, egocentrism (livr.); exclusivism, intoleranță. Vanitate, înfumurare, ambiție, mîndrie, amor propriu, orgoliu, trufie. Interes personal, interes meschin, meschinărie. Sectarism, separatism. Individualist, egoist, egotist, egocentric (livr.), separatist, exclusivist. Adj. Individualist, egoist, egotist, egocentric (livr.), egolatru; exclusivist. Vanitos, înfumurat, ambițios, orgolios, trufaș; meschin, profitor. Încăpățînat, îndărătnic; indisciplinat, anarhic. Sectarist, separatist. Vb. A fi individualist, a fi egoist; a se înfumura, a se ambiționa, a se îndărătnici; a proceda în mod abuziv (samavolnic); a abuza. Adv. (În mod) egoist, individualist; de unul singur. V. indisciplină, împotrivire, îngîmfare, neprincipialitate, nesociabilitate, singurătate.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INDIVIDUALÍSM (< fr.) s. n. 1. Atitudine a celui care este preocupat exclusiv sau excesiv de problemele sale personale, de propria sa persoană, fiind indiferent sau ostil față de interesele generale, publice. 2. (FILOZ.; SOCIOL.) Teorie care consideră individul drept o realitate singulară, ireductibilă, într-o ordine etică sau politică, și purtătoare a unei valori superioare valorii acordate societății. I. așază viața privată înaintea vieții publice, favorizează inițiativa privată, nu consideră societatea un scop în sine și nici un instrument în vederea unui țel superior indivizilor care o compun și încearcă să reducă funcțiile îndeplinite de stat (liberalism). O formă radicală de i. este anarhismul.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -du-a-lism
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
individualismsubstantiv neutru
- 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Forța literaturii sovietice constă în aceea că ea a demascat cu neîndurare individualismul burghez. CONTEMPORANUL, S- II, 1948, nr. 109, 5/1. DLRLC
-
etimologie:
- individualisme DEX '09 DEX '98 DN