13 definiții pentru indisolubil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indisolubil, ~ă a, av [At: IBRĂILEANU, A. 174 / Pl: ~i, ~e / E: fr indissoluble, lat indisolubilis] 1-4 (Într-un mod) care nu se poate (desface sau) dezbina.

INDISOLÚBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat. – Din fr. indissoluble, lat. indissolubilis.

INDISOLÚBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat. – Din fr. indissoluble, lat. indissolubilis.

INDISOLÚBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Mai ales despre legăturile care unesc lucrurile, fenomenele) Care este atît de strîns, de solid, de trainic, încît nu poate fi rupt, desfăcut sau destrămat; care este de nezdruncinat. Sfaturile populare înlesnesc pe linie de stat legătura dintre avangarda oamenilor muncii și masele largi ale celor ce muncesc, contribuind la întărirea unității indisolubile dintre partid, guvern și popor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 6. ◊ (Adverbial) Teoria și practica sînt legate indisolubil una de alta. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 71.

INDISOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. 2. (Fig.) Care nu se poate dizolva. [Cf. fr. indissoluble].

INDISOLÚBIL, -Ă adj. (și adv.) care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. (< fr. indissoluble, lat. indissolubilis)

INDISOLÚBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi distrus, destrămat; de nezdruncinat. Legătură ~ă. /<fr. indissoluble, lat. indissolubilis

indisolubil a. 1. ce nu poate fi disolvat: metalele sunt indisolubile în apă; 2. fig. ce nu poate fi desfăcut: căsătorie indisolubilă.

*indisolúbil, -ă adv. (lat. indissolúbilis). Care nu e disolubil: metal indisolubil (maĭ des: insolubil). Fig. Care nu se poate desface orĭ rupe, etern, perpetuŭ: amiciție indisolubilă. Adv. În mod indisolubil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indisolúbil adj. m., pl. indisolúbili; f. indisolúbilă, pl. indisolúbile

indisolúbil adj. m. solubil


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDISOLÚBIL adj. 1. v. indestructibil. 2. v. inseparabil.

INDISOLUBIL adj. 1. indestructibil. (Legătură ~.) 2. inseparabil, nedespărțit, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.)

Indisolubil ≠ separabil

Intrare: indisolubil
indisolubil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indisolubil
  • indisolubilul
  • indisolubilu‑
  • indisolubilă
  • indisolubila
plural
  • indisolubili
  • indisolubilii
  • indisolubile
  • indisolubilele
genitiv-dativ singular
  • indisolubil
  • indisolubilului
  • indisolubile
  • indisolubilei
plural
  • indisolubili
  • indisolubililor
  • indisolubile
  • indisolubilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indisolubil

  • 1. adesea adverbial Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: indestructibil inseparabil antonime: separabil 2 exemple
    exemple
    • Sfaturile populare înlesnesc pe linie de stat legătura dintre avangarda oamenilor muncii și masele largi ale celor ce muncesc, contribuind la întărirea unității indisolubile dintre partid, guvern și popor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 6.
      surse: DLRLC
    • Teoria și practica sînt legate indisolubil una de alta. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 71.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Care nu se poate dizolva.
    surse: DN

etimologie: