2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIFERÉNT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată niciun fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nicio însemnătate, care nu trezește interes. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi... – Din fr. indifférent, lat. indifferens, -ntis.

INDIFERÉNȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.

INDIFERÉNȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.

indiferent, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 150 / Pl: ~nți, ~e / E: fr indifférent, lat indifferens, -ntis] 1-2 av, a (Într-un mod) care nu exprimă nici un fel de interes Si: impasibil, nepăsător. 3-4 av, a (Într-un mod) care nu prezintă nici o însemnătate. 5 av (Îlc) ~ dacă Fără a acorda importanță faptului că... 6 av (Îal) Fie că... 7 av (Îlpp) ~ de... Fără a ține seamă de... 8 av (Îal) Oricare ar fi... 9-10 av, a (Într-un mod) lipsit de afecțiune. 11 av (Îlv) A(-i) fi ~ A nu-i păsa.

indiferență sf [At: NEGRUZZI, S. I, 346 / V: (înv) ~ție, ~rin~ / Pl: ~țe / E: fr indifférence, lat indifferentia] 1 Lipsă de interes față de ceva sau de cineva Si: impasibilitate, nepăsare, (rar) indiferentism. 2 Lipsă de afecțiune Si: insensibilitate, răceală.

indiferenție sf vz indiferență

indiferință sf vz indiferență

INDIFERÉNT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu trezește interes. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi... – Din fr. indifférent, lat. indifferens, -ntis.

INDIFERÉNT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes pentru cineva sau ceva; nepăsător. Liniștită, indiferentă, Clara m-a întrebat banalitățile obișnuite. GALACTION, O. I 98. Pe lîngă ea toate celelalte femei erau slute. Asta nu e puțin cînd o zice o gură indiferentă. NEGRUZZI, S. I 69. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu deșteaptă interes. Mioaro, mi-e totul indiferent. CAMIL PETRESCU, T. II 79. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că..., fie că... Indiferent dacă erau conservatorii sau liberalii la putere, coaliția burghezo-moșierească conducea treburile statului. IST. R.P.R. 397. ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seama de..., oricare ar fi... Lui i-e drag Grigoriță ca un frate și-i va fi totdeauna, indiferent de legăturile de familie. REBREANU, R. I 250.

INDIFERÉNȚĂ s. f. Atitudine și purtare a celui indiferent, lipsă de interes față de ceva; stare de nepăsare, răceală. În ferești, ici și colo, capete de bătrîni, de femei, priveau cu indiferență grupul copiilor, gara, cerul. GALAN, Z. R. 9. La fiecare cuvînt mă lovesc de indiferența aceasta batjocoritoare. C. PETRESCU, C. V. 147. Din absoluta dv. indiferență, mai aveți din cînd în cînd timpul să trageți cu urechea. SEBASTIAN, T. 75.

INDIFERÉNT, -Ă adj. 1. Care nu are însemnătate, care nu prezintă nici un interes. 2. Care nu poartă, nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. [Cf. fr. indifférent, it. indifferente].

INDIFERÉNȚĂ s.f. Stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva. ♦ Insensibilitate, nepăsare, răceală. [< fr. indifférence].

INDIFERÉNT, -Ă adj. 1. care nu are însemnătate, nu prezintă nici un interes. 2. care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. 3. (chim.) care nu manifestă nici o afinitate, nu reacționează în nici un fel. (< fr. indifférent, lat. indifferens)

INDIFERÉNȚĂ s. f. stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva; insensibilitate. (< fr. indifférence, lat. indifferentia)

INDIFERÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. 2) Care nu prezintă nici un interes; fără însemnătate; neimportant; neînsemnat. /<fr. indifferent, lat. indifferens, ~ntis

INDIFERÉNȚĂ f. 1) Caracter indiferent. 2) Atitudine indiferentă; nepăsare. [G.-D. indiferenței] /<fr. indifférence, lat. indifferentia

indiferent a. 1. care nu prezintă vr’o diferență, vró cauză de preferință: cauză indiferentă; 2. care e de puțină importanță sau interes: lucruri indiferente; 3. ce nimic nu atinge sau mișcă, nepăsător: om indiferent. ║ adv. 1. cu nepăsare, cu răceală; 2. fără deosebire.

*indiferént, -ă adj. (lat. in-differens, -éntis. V. diferent). Care nu e nicĭ maĭ bun, nicĭ maĭ răŭ de cît altu, egal: mĭ-e indiferent dacă plec pe acest deum saŭ pe acela. De puțină saŭ de nicĭ o importanță orĭ interes: lucrurĭ indiferente. Nepăsător, care nu se interesează de nimica: om indiferent. Fig. Care nu tinde nicĭ spre mișcare, nicĭ spre repaus. Adv. Cu nepăsare, în mod indiferent: a privi indiferent. Fără diferență: a trata indiferent pe ceĭ bunĭ și pe ceĭ răĭ.

*indiferénță f., pl. e (lat. in-differentia. V. diferență). Proprietatea de a nu fi nicĭ maĭ bun, nicĭ maĭ răŭ de cît altu. Proprietatea de a nu prezenta interes. Nepăsare, dezinteresare: indiferența filosofilor față de moarte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indiferént adj. m., pl. indiferénți; f. indiferéntă, pl. indiferénte

arată toate definițiile

Intrare: indiferent
indiferent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiferent
  • indiferentul
  • indiferentu‑
  • indiferentă
  • indiferenta
plural
  • indiferenți
  • indiferenții
  • indiferente
  • indiferentele
genitiv-dativ singular
  • indiferent
  • indiferentului
  • indiferente
  • indiferentei
plural
  • indiferenți
  • indiferenților
  • indiferente
  • indiferentelor
vocativ singular
plural
Intrare: indiferență
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiferență
  • indiferența
plural
genitiv-dativ singular
  • indiferențe
  • indiferenței
plural
vocativ singular
plural
indiferenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indiferință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indiferent

  • 1. Care nu arată niciun fel de interes (pentru cineva sau ceva).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: impasibil nepăsător antonime: grijuliu 2 exemple
    exemple
    • Liniștită, indiferentă, Clara m-a întrebat banalitățile obișnuite. GALACTION, O. I 98.
      surse: DLRLC
    • Pe lîngă ea toate celelalte femei erau slute. Asta nu e puțin cînd o zice o gură indiferentă. NEGRUZZI, S. I 69.
      surse: DLRLC
  • 2. Care nu prezintă nicio însemnătate, care nu trezește interes.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: neimportant neînsemnat un exemplu
    exemple
    • Mioaro, mi-e totul indiferent. CAMIL PETRESCU, T. II 79.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune conjuncțională Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Indiferent dacă erau conservatorii sau liberalii la putere, coaliția burghezo-moșierească conducea treburile statului. IST. R.P.R. 397.
        surse: DLRLC
    • 2.2. locuțiune prepozițională Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Lui i-e drag Grigoriță ca un frate și-i va fi totdeauna, indiferent de legăturile de familie. REBREANU, R. I 250.
        surse: DLRLC
  • 3. chimie Care nu manifestă nici o afinitate, nu reacționează în niciun fel.
    surse: MDN '00

etimologie:

indiferență indiferenție indiferință

  • 1. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva.
    exemple
    • În ferești, ici și colo, capete de bătrîni, de femei, priveau cu indiferență grupul copiilor, gara, cerul. GALAN, Z. R. 9.
      surse: DLRLC
    • La fiecare cuvînt mă lovesc de indiferența aceasta batjocoritoare. C. PETRESCU, C. V. 147.
      surse: DLRLC
    • Din absoluta dv. indiferență, mai aveți din cînd în cînd timpul să trageți cu urechea. SEBASTIAN, T. 75.
      surse: DLRLC

etimologie: