INDIFERENT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată niciun fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nicio însemnătate, care nu trezește interes. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi... – Din fr. indifférent, lat. indifferens, -ntis.

indiferent, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 150 / Pl: ~nți, ~e / E: fr indifférent, lat indifferens, -ntis] 1-2 av, a (Într-un mod) care nu exprimă nici un fel de interes Si: impasibil, nepăsător. 3-4 av, a (Într-un mod) care nu prezintă nici o însemnătate. 5 av (Îlc) ~ dacă Fără a acorda importanță faptului că... 6 av (Îal) Fie că... 7 av (Îlpp) ~ de... Fără a ține seamă de... 8 av (Îal) Oricare ar fi... 9-10 av, a (Într-un mod) lipsit de afecțiune. 11 av (Îlv) A(-i) fi ~ A nu-i păsa.

indiferență sf [At: NEGRUZZI, S. I, 346 / V: (înv) ~ție, ~rin~ / Pl: ~țe / E: fr indifférence, lat indifferentia] 1 Lipsă de interes față de ceva sau de cineva Si: impasibilitate, nepăsare, (rar) indiferentism. 2 Lipsă de afecțiune Si: insensibilitate, răceală.

indiferenție sf vz indiferență

indiferință sf vz indiferență

INDIFERENT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu trezește interes. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi... – Din fr. indifférent, lat. indifferens, -ntis.

INDIFERENT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes pentru cineva sau ceva; nepăsător. Liniștită, indiferentă, Clara m-a întrebat banalitățile obișnuite. GALACTION, O. I 98. Pe lîngă ea toate celelalte femei erau slute. Asta nu e puțin cînd o zice o gură indiferentă. NEGRUZZI, S. I 69. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu deșteaptă interes. Mioaro, mi-e totul indiferent. CAMIL PETRESCU, T. II 79. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că..., fie că... Indiferent dacă erau conservatorii sau liberalii la putere, coaliția burghezo-moșierească conducea treburile statului. IST. R.P.R. 397. ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seama de..., oricare ar fi... Lui i-e drag Grigoriță ca un frate și-i va fi totdeauna, indiferent de legăturile de familie. REBREANU, R. I 250.

INDIFERENȚĂ s. f. Atitudine și purtare a celui indiferent, lipsă de interes față de ceva; stare de nepăsare, răceală. În ferești, ici și colo, capete de bătrîni, de femei, priveau cu indiferență grupul copiilor, gara, cerul. GALAN, Z. R. 9. La fiecare cuvînt mă lovesc de indiferența aceasta batjocoritoare. C. PETRESCU, C. V. 147. Din absoluta dv. indiferență, mai aveți din cînd în cînd timpul să trageți cu urechea. SEBASTIAN, T. 75.

INDIFERENT, -Ă adj. 1. Care nu are însemnătate, care nu prezintă nici un interes. 2. Care nu poartă, nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. [Cf. fr. indifférent, it. indifferente].

INDIFERENȚĂ s.f. Stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva. ♦ Insensibilitate, nepăsare, răceală. [< fr. indifférence].

INDIFERENT, -Ă adj. 1. care nu are însemnătate, nu prezintă nici un interes. 2. care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. 3. (chim.) care nu manifestă nici o afinitate, nu reacționează în nici un fel. (< fr. indifférent, lat. indifferens)

INDIFERENȚĂ s. f. stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva; insensibilitate. (< fr. indifférence, lat. indifferentia)

INDIFERENT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. 2) Care nu prezintă nici un interes; fără însemnătate; neimportant; neînsemnat. /<fr. indifferent, lat. indifferens, ~ntis

INDIFERENȚĂ f. 1) Caracter indiferent. 2) Atitudine indiferentă; nepăsare. [G.-D. indiferenței] /<fr. indifférence, lat. indifferentia

indiferent a. 1. care nu prezintă vr’o diferență, vró cauză de preferință: cauză indiferentă; 2. care e de puțină importanță sau interes: lucruri indiferente; 3. ce nimic nu atinge sau mișcă, nepăsător: om indiferent. ║ adv. 1. cu nepăsare, cu răceală; 2. fără deosebire.

indiferență f. nepăsare.

*indiferént, -ă adj. (lat. in-differens, -éntis. V. diferent). Care nu e nicĭ maĭ bun, nicĭ maĭ răŭ de cît altu, egal: mĭ-e indiferent dacă plec pe acest deum saŭ pe acela. De puțină saŭ de nicĭ o importanță orĭ interes: lucrurĭ indiferente. Nepăsător, care nu se interesează de nimica: om indiferent. Fig. Care nu tinde nicĭ spre mișcare, nicĭ spre repaus. Adv. Cu nepăsare, în mod indiferent: a privi indiferent. Fără diferență: a trata indiferent pe ceĭ bunĭ și pe ceĭ răĭ.

*indiferénță f., pl. e (lat. in-differentia. V. diferență). Proprietatea de a nu fi nicĭ maĭ bun, nicĭ maĭ răŭ de cît altu. Proprietatea de a nu prezenta interes. Nepăsare, dezinteresare: indiferența filosofilor față de moarte.

indiferent adj. m., pl. indiferenți; f. indiferentă, pl. indiferente

indiferență s. f., g.-d. art. indiferenței

indiferent adj. m., pl. indiferenți; f. indiferentă, pl. indiferente

indiferență s. f., g.-d. art. indiferenței

indiferent adj. m., pl. indiferenți; f. sg. indiferentă, pl. indiferente

indiferență s. f., g.-d. art. indiferenței

INDIFERENT adj. 1. v. nepăsător. 2. apatic, delăsător, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 3. nepăsător, nesimțitor, (fig.) surd. (A rămas ~ la rugămințile mele.)

INDIFERENȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelâc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. v. nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, nepăsare, dezinteres. (Ce este această ~ la el?)

INDIFERENT adj. 1. flegmatic, impasibil, imperturbabil, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimțitor, pasiv, (grecism înv.) adiafor, (fig.) rece. (Ce tip ~!) 2. apatic, delăsător, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.)

INDIFERENȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. dezinteres, dezinteresare, nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, nepăsare. (Ce este această ~ la el?)

Indiferent ≠ grijuliu