11 definiții pentru indicibil

INDICÍBIL, -Ă, indicibili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate spune; inexprimabil, inefabil. – Din fr. indicible.

INDICÍBIL, -Ă, indicibili, -e, adj. (Rar) Care nu se poate spune; inexprimabil, inefabil. – Din fr. indicible.

INDICÍBIL, -Ă, indicibili, -e, adj. (Franțuzism) Care este atît de neobișnuit, de intens, de subtil etc., încît nu poate fi exprimat prin cuvinte; inexprimabil, inefabil. Doamna îmi aruncă un zîmbet indicibil de inteligență. CARAGIALE, O. III 250.

indicíbil (livr.) adj. m., pl. indicíbili; f. indicíbilă, pl. indicíbile

indicíbil adj. m., pl. indicíbili; f. sg. indicíbilă, pl. indicíbile

INDICÍBIL adj. v. indescriptibil, inexprimabil, nedescriptibil, neexprimabil, negrăit, nespus.

INDICÍBIL, -Ă adj. (Rar) Care nu se poate spune; inexprimabil; inefabil. [Cf. fr. indicible].

INDICÍBIL, -Ă adj. care nu se poate spune; inexprimabil; inefabil. (< fr. indicible)

INDICÍBIL ~ă (~i, ~e) rar Care nu poate fi exprimat; foarte greu sau imposibil de exprimat; inexprimabil; inefabil. /<lat. indicibilis, fr. indicible


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

indicíbil adj. v. INDESCRIPTIBIL. INEXPRIMABIL. NEDESCRIPTIBIL. NEEXPRIMABIL. NEGRĂIT. NESPUS.

Intrare: indicibil
indicibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indicibil indicibilul indicibilă indicibila
plural indicibili indicibilii indicibile indicibilele
genitiv-dativ singular indicibil indicibilului indicibile indicibilei
plural indicibili indicibililor indicibile indicibilelor
vocativ singular
plural