2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.

ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.

indic, ~ă a [At: EMINESCU, P. 290 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat indicus] (Rar) 1-6 Indian2 (7-12).

ÍNDIC, -Ă, indici, -e, adj. (Rar) Indian2. Kamadeva, zeul indic. EMINESCU, O. I 236.

ÍNDIC, -Ă adj. indian. (< lat. indicus)

*indíc, a v. tr. (lat. in-dico, -dicáre; fr. indiquér. V. dedic). Arăt, dezignez ceva saŭ pe cineva. Arăt, spun cuĭva ceĭa ce caută: a indica o stradă. Determin, spun: a indica cauzele unuĭ fenomen. Denot, însemn: asta indică mare răutate. – Maĭ corect ar fi índic, ca prédic.

*índic, -ă adj. (lat. indicus. V. indigo). Din India, indian: un templu indic.

INDICÁ, indic, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

indica vt [At: GHICA, S. 138 / Pzi: indic / E: fr indiquer, lat, it indicare] 1 A arăta spre cineva sau ceva. 2 A semnala. 3 A anunța. 4 A desemna. 5 A face cunoscut. 6 (D. tratamente) A recomanda. 7 (D. medicamente) A prescrie.

INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte concrete sau, mai ales, la noțiuni abstracte) A arăta, a face cunoscut, a semnala. Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81. Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138. 2. (Mai ales în legătură cu tratamente sau medicamente) A recomanda, a prescrie. În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.

INDICÁ vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].

INDICÁ vb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare)

A INDICÁ indíc tranz. 1) (ființe, lucruri, situații etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a arăta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o rețetă) în scopul însănătoșirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare

indicà v. 1. a arăta; 2. fig. a denota: asta indică o mare răutate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

índic (rar) adj. m., pl. índici; f. índică, pl. índice

índic adj. m., pl. índici; f. sg. índică, pl. índice

indicá (a ~) vb., ind. prez. 3 indícă

indicá vb., ind. prez. 1 sg. indíc, 3 sg. și pl. indícă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: indic
indic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indic
  • indicul
  • indicu‑
  • indică
  • indica
plural
  • indici
  • indicii
  • indice
  • indicele
genitiv-dativ singular
  • indic
  • indicului
  • indice
  • indicei
plural
  • indici
  • indicilor
  • indice
  • indicelor
vocativ singular
plural
Intrare: indica (verb)
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indica
  • indicare
  • indicat
  • indicatu‑
  • indicând
  • indicându‑
singular plural
  • indi
  • indicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indic
(să)
  • indic
  • indicam
  • indicai
  • indicasem
a II-a (tu)
  • indici
(să)
  • indici
  • indicai
  • indicași
  • indicaseși
a III-a (el, ea)
  • indi
(să)
  • indice
  • indica
  • indică
  • indicase
plural I (noi)
  • indicăm
(să)
  • indicăm
  • indicam
  • indicarăm
  • indicaserăm
  • indicasem
a II-a (voi)
  • indicați
(să)
  • indicați
  • indicați
  • indicarăți
  • indicaserăți
  • indicaseți
a III-a (ei, ele)
  • indi
(să)
  • indice
  • indicau
  • indica
  • indicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indic

etimologie:

indica (verb)

  • 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut.
    exemple
    • Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81.
      surse: DLRLC
    • Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138.
      surse: DLRLC
  • 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: prescrie recomanda attach_file un exemplu
    exemple
    • În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.
      surse: DLRLC

etimologie: