9 definiții pentru indexa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDEXÁ, indexez, vb. I. Tranz. 1. A întocmi un index (1). 2. A introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index (1). 3. (Economie) A corela variațiile unei valori, cu valoarea elementului de referință. ♦ Spec. A corela salariile cu nivelul prețurilor. – Din fr. indexer.

indexa vt [At: DN3 / Pzi: ~xez / E: fr indexer] 1 (Rar) A întocmi un index. 2 A introduce un autor, un cuvânt etc. într-un indice. 3 A atribui un indice de clasificare unui document. 4 (Spc) A corela salariile cu nivelul prețurilor, prin hotărâre de guvern.

INDEXÁ, indexez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A întocmi un index (1). 2. A introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index (1). 3. (Economie) A corela variațiile unei valori cu valoarea elementului de referință. ♦ Spec. A corela salariile cu nivelul prețurilor. – Din fr. indexer.

INDEXÁ vb. I. tr. 1. A întocmi un index. 2. A atribui un indice de clasificare unui document. [< fr. indexer].

INDEXÁ vb. tr. 1. a întocmi un index. ◊ a introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index. 2. a atribui un indice de clasificare unui document. 3. a modifica salariile, pensiile etc. în funcție de un indice economic sau monetar; a compensa; a corela veniturile cu prețurile. 4. (inform.) a indica, într-o instrucțiune, că trebuie adăugat conținutul unui index (I, 1). (< fr. indexer)

indexá vb. I (ec.) A modifica salariile, pensiile etc. în funcție de un indice economic sau monetar; a compensa ◊ „În ultimul moment suntem informați de la Oficiul Central de plată a Pensiilor că atât indemnizațiile și sporurile IOVR, cât și pensiile nu vor putea fi indexate decât în decembrie. a.c.” R.l. 20 XI 91 p. 2. ◊ „Vor urma alte taxe. Și aceeași sărăcie. Ambele indexate – adică amplificate – corespunzător.” R.l. internaț. 19 VII 95 p. 2 (din fr. indexer; PR 1948)

A INDEXÁ ~éz tranz. 1) (documente) A înzestra cu un indice de clasificare. 2) (autori, cuvinte etc.) A introduce într-un index. 3) ec. (variații ale unui element) A raporta la un indice determinat. /<fr. indexer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*indexá (a ~) vb., ind. prez. 3 indexeáză

indexá vb., ind. prez. 1 sg. indexéz, 3 sg. și pl. indexeáză

Intrare: indexa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indexa
  • indexare
  • indexat
  • indexatu‑
  • indexând
  • indexându‑
singular plural
  • indexea
  • indexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indexez
(să)
  • indexez
  • indexam
  • indexai
  • indexasem
a II-a (tu)
  • indexezi
(să)
  • indexezi
  • indexai
  • indexași
  • indexaseși
a III-a (el, ea)
  • indexea
(să)
  • indexeze
  • indexa
  • indexă
  • indexase
plural I (noi)
  • indexăm
(să)
  • indexăm
  • indexam
  • indexarăm
  • indexaserăm
  • indexasem
a II-a (voi)
  • indexați
(să)
  • indexați
  • indexați
  • indexarăți
  • indexaserăți
  • indexaseți
a III-a (ei, ele)
  • indexea
(să)
  • indexeze
  • indexau
  • indexa
  • indexaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indexa

  • 1. A întocmi un index.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. A atribui un indice de clasificare unui document.
    surse: DN
  • 4. economie A corela variațiile unei valori, cu valoarea elementului de referință.
    surse: DEX '09
    • 4.1. prin specializare A corela salariile cu nivelul prețurilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 5. informatică A indica, într-o instrucțiune, că trebuie adăugat conținutul unui index.
    surse: MDN '00

etimologie: