14 definiții pentru incumba
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCUMBA, pers. 3 incumbă, vb. I. Intranz. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. – Din fr. incomber, lat. incumbere.
INCUMBA, pers. 3 incumbă, vb. I. Intranz. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. – Din fr. incomber, lat. incumbere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incumba vi [At: MARIAN, NA. 164 / V: în~ / Pzi: 3 incumbă / E: lat incumbere] (D. sarcini, îndatoriri) A fi de datoria cuiva Si: a reveni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCUMBA, pers. 3 incumbă, vb. I. Intranz. (Despre sarcini, obligații, datorii; construit cu dativul) A se impune, a reveni. Titlul de «Brigadă de șoc» impune partidului nostru îndatorirea de a ridica nivelul activității sale la înălțimea răspunderii ce îi incumbă, de a munci și lupta și mai bine pentru victoria socialismului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2502.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCUMBA vb. I. intr. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. [P.i. 3 -bă. / < lat. incumbere, cf. fr. incomber, it. incombere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCUMBA vb. intr. (despre sarcini, obligații) a se impune, a reveni cuiva. (< lat. incumbere, fr. incomber)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INCUMBA pers. 3 incumbă intranz. (despre sarcini, obligații) A reveni în mod obligatoriu cuiva. /<lat. incumbare, fr. incomber
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
incumbà v. a fi impus: părinților le incumbă datoria de a crește pe copiii lor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încumba v vz incumba
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
incúmb, a -á v. intr. uzitat pers. III (fr. incomber, d. lat. in-cúmbere, a cădea pe. V. incubez, sucomb). A-țĭ incumba ceva, a fi dator să facĭ ceva: primaruluĭ îi incumbă să îngrijească de oraș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
incumba (a ~) vb., ind. prez. 3 incumbă, imperf. 3 pl. incumbau; conj. prez. 3 să incumbe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
incumba (a ~) vb., ind. prez. 3 incumbă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incumba vb., ind. prez. 3 sg. incumbă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCUMBA vb. v. reveni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
incumba vb. v. REVENI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (V1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
incumbaverb
- 1. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: reveni
- Titlul de «Brigadă de șoc» impune partidului nostru îndatorirea de a ridica nivelul activității sale la înălțimea răspunderii ce îi incumbă, de a munci și lupta și mai bine pentru victoria socialismului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2502. DLRLC
-
etimologie:
- incomber DEX '09 DEX '98 DN
- incumbere DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.