2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCUBÁT, -Ă, incubați, -te, adj. (Med.; despre organisme) În care a fost infiltrat un agent patogen, pentru a urmări reacția. – V. incuba.

INCUBÁT, -Ă, incubați, -te, adj. (Med.; despre organisme) În care a fost infiltrat un agent patogen, pentru a urmări reacția. – V. incuba.

incubat, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: incuba] (Med; d. organisme) În care a fost introdus un agent patogen, pentru a-i mări rezistența.

INCUBÁ, incubez, vb. I. Tranz. (Med.) A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta. – Din fr. incuber.

INCUBÁ, incubez, vb. I. Tranz. (Med.) A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta. – Din fr. incuber.

incuba [At: DN3 / Pzi: ~bez / E: fr incuber] 1 vt (Med) A introduce un agent patogen pentru a mări rezistența organismului. 2 vr A se supune operației de incubație.

INCUBÁ vb. I. tr., refl. 1. (Med.) A se infiltra în organism și a începe procesul patogen. 2. A (se) supune operației de incubație (2) [în DN]. [< fr. incuber].

INCUBÁ vb. tr., refl. 1. (despre microbi, virusuri) a (se) infiltra în organism și a începe procesul patogen. 2. a (se) supune operației de incubație (2). (< fr. incuber)

A INCUBÁ ~éz tranz. (un agent patogen) A infiltra în organism pentru a testa reacțiile. /<fr. incuber

2) incúb și -éz, a v. tr. (lat. incubo, -cubáre, a te culca în. V. incub 1, cuĭb). Clocesc. V. refl. Se zice despre o boală cînd intră în corp și clocește pînă se arată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incubá vb., ind. prez. 1 sg. incubéz, 3 sg. și pl. incubeáză

Intrare: incubat
incubat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incubat
  • incubatul
  • incubatu‑
  • incuba
  • incubata
plural
  • incubați
  • incubații
  • incubate
  • incubatele
genitiv-dativ singular
  • incubat
  • incubatului
  • incubate
  • incubatei
plural
  • incubați
  • incubaților
  • incubate
  • incubatelor
vocativ singular
plural
Intrare: incuba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incuba
  • incubare
  • incubat
  • incubatu‑
  • incubând
  • incubându‑
singular plural
  • incubea
  • incubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incubez
(să)
  • incubez
  • incubam
  • incubai
  • incubasem
a II-a (tu)
  • incubezi
(să)
  • incubezi
  • incubai
  • incubași
  • incubaseși
a III-a (el, ea)
  • incubea
(să)
  • incubeze
  • incuba
  • incubă
  • incubase
plural I (noi)
  • incubăm
(să)
  • incubăm
  • incubam
  • incubarăm
  • incubaserăm
  • incubasem
a II-a (voi)
  • incubați
(să)
  • incubați
  • incubați
  • incubarăți
  • incubaserăți
  • incubaseți
a III-a (ei, ele)
  • incubea
(să)
  • incubeze
  • incubau
  • incuba
  • incubaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incubat

  • 1. medicină (Despre organisme) În care a fost infiltrat un agent patogen, pentru a urmări reacția.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi incuba
    surse: DEX '98 DEX '09

incuba

  • 1. medicină A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A (se) supune operației de incubație.
    surse: DN

etimologie: