opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCUBAT, -Ă, incubați, -te, adj. (Med.; despre organisme) În care a fost infiltrat un agent patogen, pentru a urmări reacția. – V. incuba.

INCUBAT, -Ă, incubați, -te, adj. (Med.; despre organisme) În care a fost infiltrat un agent patogen, pentru a urmări reacția. – V. incuba.

incubat, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: incuba] (Med; d. organisme) În care a fost introdus un agent patogen, pentru a-i mări rezistența.

INCUBA, incubez, vb. I. Tranz. (Med.) A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta. – Din fr. incuber.

INCUBA, incubez, vb. I. Tranz. (Med.) A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta. – Din fr. incuber.

incuba [At: DN3 / Pzi: ~bez / E: fr incuber] 1 vt (Med) A introduce un agent patogen pentru a mări rezistența organismului. 2 vr A se supune operației de incubație.

INCUBA vb. I. tr., refl. 1. (Med.) A se infiltra în organism și a începe procesul patogen. 2. A (se) supune operației de incubație (2) [în DN]. [< fr. incuber].

INCUBA vb. tr., refl. 1. (despre microbi, virusuri) a (se) infiltra în organism și a începe procesul patogen. 2. a (se) supune operației de incubație (2). (< fr. incuber)

A INCUBA ~ez tranz. (un agent patogen) A infiltra în organism pentru a testa reacțiile. /<fr. incuber

2) incúb și -éz, a -á v. tr. (lat. incubo, -cubáre, a te culca în. V. incub 1, cuĭb). Clocesc. V. refl. Se zice despre o boală cînd intră în corp și clocește pînă se arată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incuba vb., ind. prez. 1 sg. incubez, 3 sg. și pl. incubează

Intrare: incubat
incubat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incubat
  • incubatul
  • incubatu‑
  • incubată
  • incubata
plural
  • incubați
  • incubații
  • incubate
  • incubatele
genitiv-dativ singular
  • incubat
  • incubatului
  • incubate
  • incubatei
plural
  • incubați
  • incubaților
  • incubate
  • incubatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: incuba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incuba
  • incubare
  • incubat
  • incubatu‑
  • incubând
  • incubându‑
 singular plural
  • incubează
  • incubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incubez
 (să)
  • incubez
  • incubam
  • incubai
  • incubasem
a II-a (tu)
  • incubezi
 (să)
  • incubezi
  • incubai
  • incubași
  • incubaseși
a III-a (el, ea)
  • incubează
 (să)
  • incubeze
  • incuba
  • incubă
  • incubase
plural I (noi)
  • incubăm
 (să)
  • incubăm
  • incubam
  • incubarăm
  • incubaserăm
  • incubasem
a II-a (voi)
  • incubați
 (să)
  • incubați
  • incubați
  • incubarăți
  • incubaserăți
  • incubaseți
a III-a (ei, ele)
  • incubează
 (să)
  • incubeze
  • incubau
  • incubară
  • incubaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incubat, incubatăadjectiv

  • 1. medicină (Despre organisme) În care a fost infiltrat un agent patogen, pentru a urmări reacția. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi incuba DEX '98 DEX '09

incuba, incubezverb

  • 1. medicină A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacția organismului la acesta. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A (se) supune operației de incubație. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.