incriminare sf [At: ODOBESCU, S. III, 340/10 / V: în~ / Pl: ~nări / E: incrimina] 1 Acuzare de săvârșire a unei crime Si: penalizat¹ (1). 2 (Pgn) Acuzare. 3 Învinovățire reciprocă Si: penalizat¹ (3). 4 (Jur) Stabilire prin lege că o anumită categorie de fapte constituie infracțiune și se sancționează ca atare Si: penalizat¹ (4). 5 (Îs) Conținutul ~nării Determinare a condițiilor cerute pentru existența unei infracțiuni. 6 (Îas) Categorie de fapte incriminate.