12 definiții pentru incriminație incriminațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCRIMINÁȚIE, incriminații, s. f. Incriminare. [Var.: incriminațiúne s. f.] – Din fr. incrimination.

incriminație sf [At: DA ms / V: ~iune, în~, încriminațiune / Pl: ~ii / E: fr incrimination] (Înv) 1-5 Incriminare (1-5).

INCRIMINÁȚIE, incriminații, s. f. (Înv.) Incriminare. [Var.: incriminațiúne s. f.] – Din fr. incrimination.

INCRIMINÁȚIE s.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incriminațiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat. bis. incriminatio].

INCRIMINÁȚIE s. f. incriminare. (< fr. incrimination, lat. incriminatio)

INCRIMINAȚIÚNE s. f. v. incriminație.

INCRIMINAȚIÚNE s. f. v. incriminație.

incriminațiune sf vz incriminație

INCRIMINAȚIÚNE s.f. v. incriminație.

*incriminațiúne f. (fr. incrimination, d. lat. criminátio, -ónis). Acuzațiune de o crimă saŭ de un lucru maĭ mic. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incrimináție (-ți-e) s. f., art. incrimináția (-ți-a), g.-d. art. incrimináției; pl. incrimináții, art. incrimináțiile (-ți-i-)

incrimináție s. f. (sil. -ți-e), art. incrimináția (sil. -ți-a), g.-d. art. incrimináției; pl. incrimináții, art. incrimináțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. incriminațiune (după DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCRIMINÁȚIE s. v. acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.[1]

  1. Var. incriminațiune (după DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: incriminație
incriminație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incriminație
  • incriminația
plural
  • incriminații
  • incriminațiile
genitiv-dativ singular
  • incriminații
  • incriminației
plural
  • incriminații
  • incriminațiilor
vocativ singular
plural
incriminațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incriminațiune
  • incriminațiunea
plural
  • incriminațiuni
  • incriminațiunile
genitiv-dativ singular
  • incriminațiuni
  • incriminațiunii
plural
  • incriminațiuni
  • incriminațiunilor
vocativ singular
plural

incriminație incriminațiune

etimologie: