13 definiții pentru incredul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus.

incredul, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 421 / Pl: ~i, ~e / E: fr incrédule] 1 (Frm) Care nu crede ceva cu ușurință. 2 Care este greu de convins. 3 Căruia nu-i vine să creadă ceea ce i se spune. 4 Care nu are încredere în ceva sau cineva fără o verificare serioasă Si: neîncrezător. 5 (Rar) Ateu.

INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus.

INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu se încrede ușor, care se lasă greu convins.

INCREDÚL, -Ă adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva; greu de convins. [Cf. fr. incrédule, lat. incredulus].

INCREDÚL, -Ă adj. care nu crede ușor ceva; greu de convins. (< fr. incrédule, lat. incredulus)

INCREDÚL ~ă (~i, ~e) rar 1) Care nu este credul; care nu are încredere în nimic; neîncrezător; sceptic. 2) rel. Care încalcă dogmele unei religii sau nu crede în ea; necredincios. /<fr. incrédule, lat. incredulus

incredul a. 1. care nu crede sau crede cu grea; 2. necredincios.

*incrédul, -ă adj. (lat. in-crédulus). Care nu e credul, care crede cu greŭ ceĭa ce aude. Infidel, fără religiune (Rar). – Și -úl (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incredúl adj. m., pl. incredúli; f. incredúlă, pl. incredúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.

incredul adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.

Intrare: incredul
incredul adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incredul
  • incredulul
  • incredulu‑
  • incredu
  • incredula
plural
  • increduli
  • incredulii
  • incredule
  • incredulele
genitiv-dativ singular
  • incredul
  • incredulului
  • incredule
  • incredulei
plural
  • increduli
  • incredulilor
  • incredule
  • incredulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incredul

etimologie: