5 definiții pentru incoordonare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCOORDONÁRE s. f. 1. Lipsă de coordonare (1); necoordonare. 2. (Med.) Lipsă de coordonare a mișcărilor, cauzată de leziuni ale sistemului nervos sau de stări patologice ale aparatului locomotor; necoordonare. – Din fr., engl. incoordination.

INCOORDONÁRE s. f. 1. Lipsă de coordonare (1); necoordonare. 2. (Med.) Lipsă de coordonare a mișcărilor, cauzată de leziuni ale sistemului nervos sau de stări patologice ale aparatului locomotor; necoordonare. – Din fr., engl. incoordination.

incoordonare sf [At: DEX-S / P: ~co-or~ / Pl: ~nări / E: eg, fr incoordination] 1 Lipsă de coordonare a acțiunilor unor persoane care formează un colectiv Si: necoordonare. 2-3 (Med) Lipsă de coordonare a mișcărilor cauzată de (leziuni ale sistemului nervos sau) stări patologice ale aparatului locomotor Si: necoordonare.

INCOORDONÁRE s.f. Lipsă de coordonare (în mișcări). [Pron. -co-or-. / < in- + coordonare].

INCOORDONÁRE s. f. 1. necoordonare. 2. (med.) lipsă de coordonare în mișcări, consecință a unor leziuni ale sistemului nervos sau a unor stări patologice ale aparatului locotomotor. (după fr., engl. incoordination)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incoordonáre s. f., g.-d. art. incoordonării

Intrare: incoordonare
incoordonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incoordonare
  • incoordonarea
plural
  • incoordonări
  • incoordonările
genitiv-dativ singular
  • incoordonări
  • incoordonării
plural
  • incoordonări
  • incoordonărilor
vocativ singular
plural

incoordonare

  • 1. Lipsă de coordonare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: necoordonare
  • 2. medicină Lipsă de coordonare a mișcărilor, cauzată de leziuni ale sistemului nervos sau de stări patologice ale aparatului locomotor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: necoordonare

etimologie: