2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

INCONTINENT, -Ă, incontinenți, -te, adj. Care este lipsit de moderație, care este nereținut; violent. ♦ Desfrânat. ♦ Care suferă de incontinență. – Din fr. incontinent.

INCONTINENȚĂ s. f. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. ♦ Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuție. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.

INCONTINENȚĂ s. f. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. ♦ Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuție. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.

incontinent, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr incontinent] (Liv) 1-2 (Om) lipsit de moderație. 3-4 (Om) desfrânat. 5-10 (Om) care suferă de incontinență (1-3).

incontinență sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~țe / E: fr incontinence] 1-3 Eliminare involuntară din corp de (fecale,) (urină sau) lapte. 4 (Pan) Neputință de a-și înfrîna unele dorințe sau acțiuni. 5 (Pan; fam) Logoree.

INCONTINENT, -Ă, incontinenți, -te, adj. (Rar) Care este lipsit de moderație, care este nereținut; violent. ♦ Desfrânat. ♦ Care suferă de incontinență. – Din fr. incontinent.

INCONTINENȚĂ s. f. Neputința de a opri sau de a reține urina; p. ext. lipsă de stăpînire a unei pofte, a unei dorințe. O sete de moarte și o adevărată incontinență a stomacului. CAMIL PETRESCU, U. N. 343.

INCONTINENT, -Ă adj., s.m. și f. Nereținut, lipsit de moderație. ♦ Violent, desfrînat. ♦ Suferind de incontinență. [< fr. incontinent, cf. lat. incontinens].

INCONTINENȚĂ s.f. Eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrînare a unei dorințe. [Cf. fr. incontinence, lat. incontinentia].

INCONTINENT, -Ă adj., s. m. f. nereținut, lipsit de moderație. ◊ desfrânat. ◊ suferind de incontinență. (< fr. incontinent, lat. incontinens)

INCONTINENȚĂ s. f. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe sau acțiuni. ◊ (fig., fam.) logoree, limbuție. (< fr. incontinence, lat. incontinentia)

INCONTINENȚĂ f. 1) med. Stare patologică constând în neputința reținerii urinei sau a materialelor fecale. 2) fig. Lipsă de stăpânire a unor dorințe sau pasiuni. ◊ ~ verbală vorbă multă și inutilă; limbuție. [G.-D. incontinenței] /<fr. incontinence, lat. incontinentia

Ortografice DOOM

incontinent adj. m., pl. incontinenți; f. incontinentă, pl. incontinente

incontinență s. f., g.-d. art. incontinenței

incontinent adj. m., pl. incontinenți; f. incontinentă, pl. incontinente

incontinență s. f., g.-d. art. incontinenței

incontinent adj. m., pl. incontinenți; f. sg. incontinentă, pl. incontinente

incontinență s. f., g.-d. art. incontinenței

Sinonime

INCONTINENȚĂ URINA s. (MED.) enurezis.

INCONTINENȚĂ URINA s. (MED.) enurezis.

Intrare: incontinent
incontinent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incontinent
  • incontinentul
  • incontinentu‑
  • incontinentă
  • incontinenta
plural
  • incontinenți
  • incontinenții
  • incontinente
  • incontinentele
genitiv-dativ singular
  • incontinent
  • incontinentului
  • incontinente
  • incontinentei
plural
  • incontinenți
  • incontinenților
  • incontinente
  • incontinentelor
vocativ singular
plural
Intrare: incontinență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incontinență
  • incontinența
plural
genitiv-dativ singular
  • incontinențe
  • incontinenței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incontinent, incontinentăadjectiv

  • 1. Care este lipsit de moderație, care este nereținut. DEX '09 DEX '98
    sinonime: violent
    • 1.1. Desfrânat. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: desfrânat
    • 1.2. Care suferă de incontinență. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

incontinențăsubstantiv feminin

  • 1. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote O sete de moarte și o adevărată incontinență a stomacului. CAMIL PETRESCU, U. N. 343. DLRLC
    • 1.2. figurat familiar Limbuție, logoree. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.