7 definiții pentru incontinent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCONTINÉNT, -Ă, incontinenți, -te, adj. Care este lipsit de moderație, care este nereținut; violent. ♦ Desfrânat. ♦ Care suferă de incontinență. – Din fr. incontinent.

incontinent, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr incontinent] (Liv) 1-2 (Om) lipsit de moderație. 3-4 (Om) desfrânat. 5-10 (Om) care suferă de incontinență (1-3).

INCONTINÉNT, -Ă, incontinenți, -te, adj. (Rar) Care este lipsit de moderație, care este nereținut; violent. ♦ Desfrânat. ♦ Care suferă de incontinență. – Din fr. incontinent.

INCONTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Nereținut, lipsit de moderație. ♦ Violent, desfrânat. ♦ Suferind de incontinență. [< fr. incontinent, cf. lat. incontinens].

INCONTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. nereținut, lipsit de moderație. ◊ desfrânat. ◊ suferind de incontinență. (< fr. incontinent, lat. incontinens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incontinént adj. m., pl. incontinénți; f. incontinéntă, pl. incontinénte

incontinént adj. m., pl. incontinénți; f. sg. incontinéntă, pl. incontinénte

Intrare: incontinent
incontinent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incontinent
  • incontinentul
  • incontinentu‑
  • incontinentă
  • incontinenta
plural
  • incontinenți
  • incontinenții
  • incontinente
  • incontinentele
genitiv-dativ singular
  • incontinent
  • incontinentului
  • incontinente
  • incontinentei
plural
  • incontinenți
  • incontinenților
  • incontinente
  • incontinentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incontinent

  • 1. Care este lipsit de moderație, care este nereținut.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: nereținut violent
    • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Care suferă de incontinență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: