10 definiții pentru inconsistență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCONSISTÉNȚĂ s. f. 1. Lipsă de consistență, de soliditate. 2. (Log.) Caracteristică a unei mulțimi de enunțuri care implică logic o contradicție sau are consecințe contradictorii. – Din fr. inconsistance.

inconsistență sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr inconsistance] 1 Lipsă de consistență, de soliditate. 2 (Log) Proprietate a unei formule sau teorii deductive de a fi în același timp adevărată și falsă.

INCONSISTÉNȚĂ s. f. Lipsă de consistență, de soliditate. – Din fr. inconsistance.

INCONSISTÉNȚĂ, inconsistențe, s. f. Lipsă de consistență, de soliditate.

INCONSISTÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă de consistență, de soliditate. 2. (Log.) Proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare. [Cf. fr. inconsistance].

INCONSISTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de consistență de soliditate. 2. (log.) proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare. (< fr. inconsistance)

INCONSISTÉNȚĂ ~e f. Caracter inconsistent; lipsă de consistență. /<fr. inconsistance

*inconsisténță f., pl. e (d. consistență; fr. -stance). Lipsă de consistență. Fig. Inconsistența ideilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inconsisténță s. f., g.-d. art. inconsisténței

inconsisténță s. f., pl. inconsisténțe

Intrare: inconsistență
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inconsistență
  • inconsistența
plural
genitiv-dativ singular
  • inconsistențe
  • inconsistenței
plural
vocativ singular
plural

inconsistență

  • 1. Lipsă de consistență, de soliditate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. logică Caracteristică a unei mulțimi de enunțuri care implică logic o contradicție sau are consecințe contradictorii.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: