9 definiții pentru incomutabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCOMUTÁBIL, -Ă, incomutabili, -e, adj. (Mat.)[1] Care nu poate fi comutat. – Din fr. incommutable.

  1. DEX nu include explicații în domeniul matematicii pentru comuta / comutat, dar operația de comutare (a numerelor) există. — gall

incomutabil, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr incommutable] 1 (Jur; d. pedepse) Care nu poate fi comutat. 2 (Mat; d. elementele unei ecuații) Care nu permite schimbarea ordinii.

INCOMUTÁBIL, -Ă, incomutabili, -e, adj. (Mat.) Care nu poate fi comutat. – Din fr. incommutable.

INCOMUTÁBIL, -Ă adj. (Jur.; despre pedepse) Care nu poate fi comutat. [Cf. fr. incommutable].

INCOMUTÁBIL, -Ă adj. (despre pedepse) care nu poate fi comutat. (< fr. incommutable)

*incomutábil, -ă adj. (lat. in-commutabilis. V. imutabil). Care nu se poate comuta: pedeapsă incomutabilă. Jur. Care nu poate trece la alt proprietar, inalienabil: proprietate incomutabilă. Care nu poate fi deposedat legitim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incomutábil adj. m., pl. incomutábili; f. incomutábilă, pl. incomutábile

incomutábil adj. m. comutabil


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Incomutabil ≠ comutabil

Intrare: incomutabil
incomutabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incomutabil
  • incomutabilul
  • incomutabilu‑
  • incomutabilă
  • incomutabila
plural
  • incomutabili
  • incomutabilii
  • incomutabile
  • incomutabilele
genitiv-dativ singular
  • incomutabil
  • incomutabilului
  • incomutabile
  • incomutabilei
plural
  • incomutabili
  • incomutabililor
  • incomutabile
  • incomutabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incomutabil

etimologie: