17 definiții pentru incoerență incoherență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCOERÉNȚĂ, incoerențe, s. f. Lipsă de legătură logică (în gândire, în exprimare sau acțiune). [Pr.: -co-e-.Var.: incoherénță s. f.] – Din fr. incohérence.

incoerență sf [At: MAIORESCU, CR. III, 47 / V: ~ohe~ / P: ~co-e~ / Pl: ~țe / E: fr incohérence] Lipsă de logică în gândire sau în acțiune.

INCOERÉNȚĂ, incoerențe, s. f. Lipsă de legătură logică (în gândire sau acțiune). [Pr.: -co-e-.Var.: incoherénță s. f.] – Din fr. incohérence.

INCOERÉNȚĂ, incoerențe, s. f. Faptul de a fi lipsit de (legătură) logică; lipsă de coerență. (Atestat în forma incoherență) Un erou de roman ca să trăiască trebuie să aibă o anume consecvență interioară, să fie definit, previzibil în gîndurile și gesturile sale, ferit de incoherențe. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 4/1. – Variantă: incoherénță s. f.

INCOERÉNȚĂ s.f. Lipsă de coerență, de legătură logică (în gândire, în acțiune). [Pron. -co-e-, var. incoherență s.f. / cf. fr. incohérence].

INCOERÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incoerent. (< fr. incohérence)

INCOERÉNȚĂ ~e f. Caracter incoerent; lipsă de coerență. /<fr. incohérence[1]

  1. Var. incoherență (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incoerență f. caracterul celor incoerente; fig. incoerența ideilor.

*incoerénță f., pl. e (d. coerență; fr. incohérence). Starea lucrurilor incoerente. Fig. Incoerența ideilor.

INCOHERÉNȚĂ s. f. v. incoerență.

INCOHERÉNȚĂ s. f. v. incoerență.

INCOHERÉNȚĂ s. f. v. incoerență.

incoherență sf vz incoerență

INCOHERÉNȚĂ s.f. v. incoerență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incoerénță s. f., g.-d. art. incoerénței; pl. incoerénțe

incoerénță s. f. coerență[1]

  1. Var. incoherență (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCOERÉNȚĂ s. (livr.) ilogism.[1]

  1. Var. incoherență (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Incoerență ≠ coerență[1]

  1. Var. incoherență (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INCOERÉNȚĂ s. f. (cf. fr. incohérence): lipsă de legătură logică între cuvinte și între propoziții. I. este caracteristică accidentală a scrierii, a vorbirii, a stilului și a textului.

Intrare: incoerență
incoerență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incoerență
  • incoerența
plural
  • incoerențe
  • incoerențele
genitiv-dativ singular
  • incoerențe
  • incoerenței
plural
  • incoerențe
  • incoerențelor
vocativ singular
plural
incoherență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incoherență
  • incoherența
plural
  • incoherențe
  • incoherențele
genitiv-dativ singular
  • incoherențe
  • incoherenței
plural
  • incoherențe
  • incoherențelor
vocativ singular
plural

incoerență incoherență

  • 1. Lipsă de legătură logică (în gândire, în exprimare sau acțiune).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: ilogism antonime: coerență un exemplu
    exemple
    • Un erou de roman ca să trăiască trebuie să aibă o anume consecvență interioară, să fie definit, previzibil în gîndurile și gesturile sale, ferit de incoherențe. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 4/1.
      surse: DLRLC

etimologie: