INCLUSIV adv. (În opoziție cu exclusiv) Împreună cu; și cu. Apoi dacă ar fi numai moșieri și arendași, inclusiv prefectul, ne-am urca pe pereți de plictiseală. REBREANU, R. I 212. ♦ (Fiind vorba de o serie de numere, date etc.) Și cel din urmă. Primul nostru plan cincinal este întocmit pe anii 1951-1955 inclusiv.