6 definiții pentru inclement


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.

INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.

inclement, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr inclément] (Liv) Neiertător.

INCLEMÉNT, -Ă adj. (Liv.) Neiertător, neîndurat, nemilos; aspru. [Cf. fr. inclément].

INCLEMÉNT, -Ă adj. neiertător, nemilos; aspru. (< fr. inclément)

*inclemént, -ă adj. (lat. in-clémens, -éntis). Care nu e clement, neîndurat. Adv. Fără clemență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inclemént adj. m., pl. incleménți; f. sg. incleméntă, pl. incleménte

Intrare: inclement
inclement adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inclement
  • inclementul
  • inclementu‑
  • inclementă
  • inclementa
plural
  • inclemenți
  • inclemenții
  • inclemente
  • inclementele
genitiv-dativ singular
  • inclement
  • inclementului
  • inclemente
  • inclementei
plural
  • inclemenți
  • inclemenților
  • inclemente
  • inclementelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inclement

etimologie: