6 definiții pentru incitabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCITÁBIL, -Ă, incitabili, -e, adj. Care poate fi incitat. – Din fr. incitable.

INCITÁBIL, -Ă, incitabili, -e, adj. Care poate fi incitat. – Din fr. incitable.

incitabil, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr incitable] 1-4 Care poate fi incitat (1-4).

INCITÁBIL, -Ă adj. Care poate fi incitat. [Cf. fr. incitable].

INCITÁBIL, -Ă adj. care poate fi incitat. (< fr. incitable)

INCITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi incitat. /<fr. incitable


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incitábil adj. m., pl. incitábili; f. sg. incitábilă, pl. incitábile

Intrare: incitabil
incitabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incitabil
  • incitabilul
  • incitabilu‑
  • incitabilă
  • incitabila
plural
  • incitabili
  • incitabilii
  • incitabile
  • incitabilele
genitiv-dativ singular
  • incitabil
  • incitabilului
  • incitabile
  • incitabilei
plural
  • incitabili
  • incitabililor
  • incitabile
  • incitabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incitabil

  • 1. Care poate fi incitat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: