11 definiții pentru incipient


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incipient, ~ă a [At: CONTEMP. 1949, nr. 126, 12/5 / P: ~pi-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat incipiens, -ntis, it incipiente] 1 Care se află la început Si: începător. 2 (Med; d. boli) Care încă nu se manifestă cu toată virulența și este mai ușor de tratat.

INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început; începător. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. incipiens, -ntis, it. incipiente.

INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început; începător. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. incipiens, -ntis, it. incipiente.

INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început, care începe; de început, începător. Fază incipientă. Tuse incipientă. – Pronunțat: -pi-ent.

INCIPIÉNT, -Ă adj. Aflat la început, în prima fază; de început, începător. [Pron. -pi-ent. / < lat. incipiens].

INCIPIÉNT, -Ă adj. aflat la început, în prima fază. (< it. incipiente, lat. incipiens)

INCIPIÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se află la început; de la început; începător. [Sil. -pi-ent] /<lat. incipiens, ~ntis

*incipiént, -ă adj. (lat. incipiens, -éntis). Care se află la început: boală incipientă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incipiént (-pi-ent) adj. m., pl. incipiénți; f. incipiéntă, pl. incipiénte

incipiént adj. m. (sil. -pi-ent), pl. incipiénți; f. sg. incipiéntă, pl. incipiénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCIPIÉNT adj. inițial, începător. (Stadiu ~ al unei boli.)

INCIPIENT adj. inițial, începător. (Stadiu ~ al unei boli.)

Intrare: incipient
incipient adjectiv
  • silabație: -pi-ent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incipient
  • incipientul
  • incipientu‑
  • incipientă
  • incipienta
plural
  • incipienți
  • incipienții
  • incipiente
  • incipientele
genitiv-dativ singular
  • incipient
  • incipientului
  • incipiente
  • incipientei
plural
  • incipienți
  • incipienților
  • incipiente
  • incipientelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incipient

etimologie: